marți, 30 octombrie 2007

Nationala ingerilor si-a chemat antrenorul...

Dumnezeu a vrut sa-si faca echipa de Champions League. Ingerii aveau nevoie de un"dom' profesor", iar acesta a fost selectat dintre cei mai buni si corecti fotbalisti pamanteni. Alegerea lor, insa, a scufundat o tara intreaga intr-o mare de lacrimi. "Dobrin a fost chemat in cer sa-si faca scoala de fotbal", spunea un prieten de-al marelui jucator. A fost un simbol, acum a devenit o legenda. Dumnezeu a apreciat faptul ca el nu a luat, niciodata, nici un cartonas. Nu, el nu a murit! El nu a fost inmormantat! Printul din Trivale a pasit cu alai pe poarta in fata careia a fost asteptat de Sf. Petru. El a fost avansat in cel mai important post care i se putea oferi unui om pentru care fotbalul a fost insasi viata lui. Il vom reintalni si ne va incanta din nou cu fentele sale. Pana atunci, haideti sa facem o ultima plecaciune in fata celui care a fost Printul din Trivale!



In incheiere voi posta poezia pe care poetul Adrian Paunescu i-a adus-o ca ultim omagiu lui Nicolae Dobrin:

„Ne părăseşte Prinţul din Trivale”

Ne părăseşte Prinţul din Trivale,
Astfel, după o viaţă de artist
Şi după atâtea faulturi mortale,
Un pic mai obosit, un pic mai trist,
Ne părăseşte Prinţul din Trivale!

La rădăcina ierbii în pământ,
Când singur e în jur tribuna oarbă,
Inegalabil se aşează frânt,
Acoperit de lacrimi şi de iarbă.

Simbolul sportului civil mereu,
Un înger blond, cu chip înalt, de torţă,
Se-aruncă în luptă ca un Zeu
Să înfrângă ministerele de forţă.

A fost nedreptăţit, a fost lovit,
Din fotbal l-au şi dat în brânci afară,
Dar soarta lui pe muchie de cuţit,
Ce glorie a tot adus în ţară!

În urma lui rămânem mai pustii,
Deşi părea că veşnic o să joace
Şi nimenea ca el nu va mai fi,
Prevestitor şi-aducător de pace.

Se face întuneric pe la prânz,
Pe-aici sunt numai faulturi mortale,
De-astă noapte norii au şi plâns,
De dor şi drag, de Prinţul din Trivale.

Artist adevărat cum alţii nu-s,
Chiar dacă l-au muşcat într-una câinii,
Prin el, cel neumil şi nesupus,
În rândul lumii se simţeau românii.

Să îi aducem ultimul salut
Ca baciului ce pleacă de la turmă,
Cum dup-un ultim fault a căzut
Şi urcă-n cer, de-aicea de pe lut.

Iluminat de driblingul din urmă
Dobrin, în tragic, driblingul din urmă.
Atâtea în acest final să spun
După un şir de faulturi mortale
Tăcere, se retrage cel mai bun,
Ne părăseşte Prinţul din Trivale!

joi, 4 octombrie 2007

Radio-urile romanesti: o gluma buna!

Ascunsi dupa birourile lor, cu sondaje care arata cat de inapoiat cultural este poporul roman, oamenii de radio se erijeaza in niste victime ale sistemului: nu putem difuza muzica rock pentru ca publicul nu asculta.
Ceea ce nu inteleg ei este ca, desi au dreptate in privinta publicului roman, imbecilizat de muzici si mesaje fara sens, puerile si scarboase, totusi detin puterea de a schimba ceva. Ei pot educa oamenii care nu sunt idioti! Singura lor vina este ca nu li se ofera optiunea de a alege.
Daca in alte tari este promovata valoarea, la noi domneste non-valoarea! Daca in tari civilizate sunt aduse in atentia publicului trupe noi, valoroase, la noi se bucura toata lumea cand Hi-q implineste 10 ani de cariera in ale playback-ului. Antitalente muzicale conduc masini sport de ultimul tip, in vreme ce artisti cu vechi state de plata in ale muzicii sunt evacuati din casa (vezi cazul lui Mihai Constantinescu) sau fug in tari straine in care sa isi castige painea (vezi cazul lui Kempes).
Afara se canta si se asculta rock in draci. La noi se arunca mii de euro lautarilor:)) Asta este realitatea muzicii romanesti. Suntem, totusi, la inceput si lucrurile se vor aseza pe fagasul normal. Speram, nu disperam! Sanatate!

miercuri, 3 octombrie 2007

O prima ineptie...de ce isi fac oamenii blog?

E prima data cand scriu pe blogul asta. Am mai avut o incercare, dar a fost nereusita. Si tot gandindu-ma despre ce sa scriu mi-am pus intrebarea fireasca: "Ba, da' eu de ce mi-am facut blog?". Chiar...de ce? (pentru baietii din trupa intrebarea asta are o rezonanta mult mai amuzanta dupa concertul de la Baia Mare, dar asta intr-un subiect viitor).
Poate ca sunt pervers si simt o dorinta ascunsa de a ma dezbraca de inhibitii in fata celorlalti oameni. Vreau sa imi vada cele mai ascunse cotloane ale gandirii mele, astfel sa ma cunoasca si sa provoc reactii. Da, numai ca nu sunt cu nimic mai pervers decat voi! Voi sunteti niste voyeuri! Sunt un exhibitionist: eu ma dezbrac de idei in fata voastra, iar daca gestul meu va provoaca o reactie atunci ating pragul fericirii supreme. Deci, postati fratilor comentarii!
Sau poate ca, intr-o lume din ce in ce mai laica, imi place sa ma spovedesc unor persoane virtuale. De acum nu mai trebuie sa merg la biserica. Spun ce am pe suflet aici, iar cei care citesc isi dau cu parerea: ai facut bine sau nu ai facut bine. Daca nu ai procedat corect "ar trebui sa iti rascumperi greseala astfel"...Avem judecata si canoane. Iata, deci, primul pas spre spovedania prin internet.
Pe de alta parte e vorba de libertate de exprimare. Eu scriu despre anumiti oameni , iar ei nu au nici un drept sa riposteze (decat in scris, prin dreptul la replica). Ce fac eu este o manifestare artistica, deci nu pot fi judecat pentru ceea ce scriu. Este o inventie, este un subiect imaginar postat intr-o lume virtuala, dar in care, sincer sa fiu, totul este cat se poate de real. "De ce te enervezi? Am luat si eu exemplul tau, dar nu a fost decat o sursa de inspiratie; tu esti doar personajul, iar restul a fost bagat de la mine". Traim intr-o lume libera, iar ce alta lume este mai permisiva decat internetul? Nu iti convine, nu citi! Este spatiul meu privat, asta gandesc eu! Ma judeci pentru ce gandesc? Atunci du-te-n p**** ma-tii!
Poate ca vreau sa fiu mai destept decat altii... Am pareri, automat gandesc. Daca rationez, inseamna ca sunt din punct de vedere intelectual peste 80% din oamenii care populeaza plaiurile mioritice. Gandesc, deci exist! Scriu, oamenii citesc, deci sunt destept! Asta e rationamentul filosofului practicant, Gigi Becali. Acesta va face subiectul unei alte ineptii postate in viitorul apropiat de mine pe blogul personal...Cum suna..."blogul personal". Am intrat in rand cu lumea. Acum am blog. Ma simt de parca in sfarsit am aflat si eu ce inseamna sa porti blue jeansi rupti si sa fii rebel. In sfarsit, sunt pregatit sa ma integrez in societate!
...Sau poate ca imi doresc doar sa am cat mai multi vizitatori si sa fac bani din publicitatea postata pe blogul meu.
Ca o concluzie, habar n-am de ce mi-am facut blog! Dar..imi place! Sanatate!

cautati cu incredere

Custom Search