duminică, 28 decembrie 2008

Top-top, treci la loc, Emil Boc!

Daca PD si PNL mai aveau ce sa caute impreuna (desi niciodata nu am fost sustinatorul Aliantei D.A.), anul acesta, in fatidicul 2008, PDL si-a dat mana cu PSD. O alianta conjuncturala, in care ciolanul a batut doctrina. Daca PSD vine cu o politica sociala, o politica de stanga, pro implicarea statului in problemele economice, PDL (prin nume si declaratii) propune o politica liberala, de dreapta. Si totusi, ca nicaieri, cele doua partide au gasit puncte comune in programul de guvernare cu care au candidat. Asta nu face decat sa ma puna pe ganduri! Fratilor, acum o luna sau doua, PSD se scuipa in gura cu PDL. Acum ceva vreme PDL excludea din start orice alianta cu PSD. Acum ceva vreme Basescu se lua de guler cu 322 de parlamentari, ii ocara, le arunca vorbe grele in timp ce primea raspunsuri la fel de neortodoxe. Mai trebuie sa mentionez ca o mare parte din cei 322 erau de la PSD? Iar acum se afiseaza impreuna, primesc colindatori impreuna, se pupa si sunt cei mai buni parteneri. Dar stiti ce? Eu cred ca de vina e postul. Ce s-au gandit ei? Bai nene, e post, ce mama dracu'? Hai sa ingropam securea razboiului si sa ne bucuram impreuna de pacea cu iz de ciolan afumat (pana la urma suntem frati dupa mama FSN-ista, un fel de Eva a politicii). Tot noi suntem de vina. Pentru ca uitam. Pentru ca nu taxam. Pentru ca ne lasam calcati in picioare de unii care se cearta pentru principii de ochii lumii, dar isi dau mana pentru bani pe la spate. Asta e Romania. O tara pe care o meritam din plin.

miercuri, 12 noiembrie 2008

PRINTre idei...


stimati cititori, dragi prieteni! a curs multa apa pe dunare de cand nu am mai scris ceva pe blog. m-am angajat, am racit, a fost sf. mihai, bla bla... si, pentru ca tot am intrat pe blog (dupa mult timp) folosesc prilejul si postez niste creatii publicitare semnate de mine si de tom. concluzia: pentru moment, cariera mea in advertising s-a terminat inainte sa inceapa. nu-i nimic. noi sa fim sanatosi... ca boala vine singura - un mare clasic in viata (dupa cum isi zicea el).








joi, 30 octombrie 2008

campanie impotriva bizonilor din trafic

povestea bizonului urban mi se pare, de departe, cea mai legitima si folositoare campanie sociala derulata in ultimii ani.

cred ca fiecare om cu minimum de bun-simt este deranjat de smecherii din trafic, niste "iustini capra" ai injuraturilor. cred ca oricine conduce zi de zi prin bucuresti a vazut macar un slinos cefos si chelios care de la volanul unui x5 dadea o flegma in directia unui pricajit. singura vina a pricajitului a fost ca se afla in calea bizonului grabit sa ajunga la turma sa. cu muzica la maxim, regele soselelor nu se supune regulilor. el este trimisul pe pamant al zeului soferilor. pentru el, semafoarele si semnele de circulatie sunt niste accesorii care estetizeaza drumul. ceilalti participanti la trafic reprezinta materie neglijabila. singurul lucru care poate opri animalul, sau macar sa ii incetineasca goana, este o gagica buna pe care o invita tacticos in limuzina lui: "printeso, ce buna esti! te fac o tura?".

o ruda a bizonului de oras este taximetristul, in limbaj zoologic, boul. el nu are cohones ca un bizon (masina lui este un logan), dar manifesta aceleasi trasaturi comportamentale specifice speciei incornorate. trateaza soselele ca pe propria tarla in care isi poate odihni suta de kg in orice loc pofteste: pe trecerea de pietoni, in fata garajului sau chiar in mijlocul drumului. spre deosebire de bizoni, care in jungla oraselor sunt relativ solitari si care compenseaza prin "pozitia sociala", boii sunt multi si actioneaza in turma. chiar daca sunt vinovati, ceilalti membri le sar in ajutor facand uz de forta fizica.

solutia pentru inmultirea necontrolata a acestor animale ne-o ofera istoria: pe vremuri america era supra-populata de bizoni. astazi ei mai traiesc doar in rezervatii pentru ca au fost vanati excesiv. de asemenea, metoda de imblanzire a boului este arhaica si, secole la rand, romanii au facut uz de ea: biciul! luati aminte!

iata si cele doua clipuri ale campaniei:



sâmbătă, 25 octombrie 2008

2000 de ocazii pe zi pentru ca o femeie sa taca

drama barbatilor se masoara in 2000 de cuvinte. cu atat vorbeste mai mult, intr-o zi, o femeie decat un barbat. studiul asta spune multe despre firea persoanelor pe care noi le iubim atat de mult. (pentru feministe: post-ul asta are caracter de gluma, desi informatia este adevarata)

vineri, 24 octombrie 2008

de la mine pentru toti cei care au uitat sa vorbeasca romaneste: you suck!

observ noi tendinte in limbajul romanilor. iata cum arata o zi din viata unui tanar contemporan lui patapievici (nu stiu ce mi-a venit cu asta):
"m-am trezit obosit. am fost aseara la un party cool unde am stat chill cu un whiskian in mana dreapta si cu un bonk in stanga. oamenii au fost friendly si funny, iar dj-ul a playat toata noaptea numai minimal. acum tre sa plec la work. pe splai o sa ii dau putin nos ca sa ma trezesc. partea proasta e ca la munca o sa ma intalnesc iar cu aceiasi colegi laim. ca sa treaca mai repede timpul o sa ma mess-uiesc cu fetele de pe hi5, iar la pranz merg pana la Mc-ul (a se citi mecul) din colt sa mananc niste junk food. chiar! cred ca m-a mail-uit ala de ieri. sa vad ce feed-back imi da pentru ideea de print pe care i-am gandit-o in brainstorming. sper sa mearga ok netu', chiar daca am un comp naspa. dupa meeting-ul de la 5 plec. yeeeeeeey! ma intalnesc cu radu sa imi arate ce iPhone (aifon) si-a luat. si, daca nu o sa fiu prea obosit, poate o pun de un clubbin'. oricum, nu ajung nici astazi devreme home. gen."

revenim la titlu: "dude, you suck!"

joi, 23 octombrie 2008

multumesc, tom!

folosesc aceasta ocazie ca sa ii multumesc lui tom. el este cel care ma bucura cu un comentariu aproape de fiecare data cand postez ceva. din pacate nu am pus la bataie niste premii pentru cel mai fidel cititor al blogului meu. lasa...ca ii dau o bere cand ne vedem.

dansez pentru tine: sinistru!

conform dex-ului divertisment = Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); distracţie; amuzament; agrement. in fiecare vineri seara pro tv ne propune o emisiune care a rupt toate barierele audientelor: dansez pentru tine. oamenilor le place, pe mine ma ingrijoreaza. stau cateodata si ma intreb de unde apetenta romanilor pentru suferinta altora? incerc sa trec totul prin filtrul perioadei comuniste in care activitatea de baza era uitatul in curtea vecinului. pe vremea aia romanii isi castigau energia de fiecare zi daca celui de langa ei ii era mai rau decat lor. zilele alea s-au dus. totusi, la tv, la un post care inregistreaza cele mai mari audiente, intr-o emisiune "vedeta" se banalizeaza deceptiile si greutatile altora. ce e interesant in a vedea pe cineva ca plange pentru ca tac-su mai are 1 an de trait? eu nu inteleg! se creeaza o competitie intre cazuri deosebit de grave, iar publicului privitor i se creeaza senzatia de dumnezeu. telespectatorii printr-o distractie sinistra decid destinele altora, decid care caz trebuie sa "castige". incredibil!spectacularizarea informatiilor si divertismentului din peisajul mediatic romanesc a atins cote alarmante. acum, serios, voi v-ati duce sa plangeti in fata unei tari intregi si sa povestiti niste lucruri pe care, in mod normal, le impartasiti doar prietenilor apropiati si familiei? mai ales cand aveti o sansa infima sa rezolvati ceva si cand altii se uita la suferinta voastra in fata unei pungi de seminte si cu o bere in mana?!

mai pune-ti pofta-n cui

vreau sa plec intr-o tara straina. mai vreau o infuzie de civilizatie. cred ca le-ar trebui asta multor romani. mai vreau sa il bat pe frizerul lui guta. vreau sa ma angajez. vreau sa intre pe radio in heavy rotation o piesa de-a noastra. vreau o masina cu care sa ma mandresc. vreau sa ma las de fumat. vreau sa termin sticla asta de whiskey si dupa aia promit ca va las in pace.

luni, 20 octombrie 2008

nu inteleg!

lucruri pe care nu le inteleg la ora asta: de ce...

1. umbla ala de vis-a-vis in curu' gol prin camera? la ultimul etaj al unei cladiri de birouri
2. mai sforaie tara din moment ce i s-a lungit nasul
3. cauta agentiile numai oameni cu experienta
4. dinamo e pe primul lor desi joaca atat de prost
5. george s-a tuns ca un puscarias cu toate ca ii sta atat de bine cu parul mai mare
6. nu avem concerte
7. nu imi mai place ciocolata
8. nu castig la loto (6 numere din 49. e atat de simplu!!!)
9. am cumparat prostia aia de bautura alcoolica nedefinita: whiskey cu arome...parca e unirea.
10. ar citi cineva tampenia asta...

despre nimic. ba nu! despre tara

traiesc dupa alt fus orar. mi-am dat seama in noaptea asta! m-am pus in pat la 1 jumate si acum, la 3 jumate scriu pe blog. n-am somn. tara doarme ca vaca langa mine (pentru cine nu stie, tara e cateaua mea) si sforaie cu nesimtire. rau de tot!! azi am adus-o acasa. imi pare rau ca inca nu i s-a refacut corneea. parca e un pirat chior. oricum e mult mai bine decat acum o luna. poate pun doua poze cu ea. ca in reclamele de la pastilele de slabit: before si after :)) ce rau sunt! tot frumoasa a ramas. sforaie!! v-am zis?

vineri, 17 octombrie 2008

audi



din categoria: cand o sa ajungem si noi sa facem din astea? idee simpla, efect puternic!

joi, 16 octombrie 2008

florin piersic - visul gospodinelor spulberat de lemarco

gospodinele au, in general, peste 50 de ani. fac parte din generatia femeilor care acum trei decenii visau la doi barbati celebri: alain delon si florin piersic. gospodinelor le place sa gateasca. sotul le va iubi cu adevarat doar cand ele ii vor pregati felul de mancare preferat. o femeie nu este cu adevarat gospodina daca nu stie sa faca prajituri. finalul apoteotic al unei mese reprezinta prajitura, cea care ii atinge coarda sensibila barbatului tocmai ghiftuit cu o tava intreaga; mandru, satisfacut, cu tonul sefului casei el ii alinta auzul consoartei cu o lauda pusa intr-o forma arhaico-mahalagistica: "fa, imi place! mai ai?". atunci gospodina noastra se simte cu adevarat iubita. daca mai primeste si o palma nostalgica peste cur in semn de multumire planul a fost indeplinit. acum nu mai are decat sa isi urmareasca telenovela preferata, in care din pacate, nu joaca piersic. "barbatul puternic, galant, iubitor de prajituri. ia uite-l ca apare la televizor! vrea sa ne marturiseasca ceva. vai, ce frumos e! parca nu s-a schimbat deloc in 40 de ani. nici eu nu m-am schimbat foarte mult. un pic de celulita si vreo 30 de kg in plus, dar ochii, buzele au ramas la fel. da! zice ca intotdeauna i-au placut femeile si prajiturile. inca mai pot sa visez... negrese ca mine nu face nimeni! vai, dar ce vad? cine e fufa aia dezbracata care se plimba prin spatele lui? a cunoscut-o ieri si o cheama veronica. doar nu o fi fata lu' nuti de la 3. ca seamana. uite, ma, ca i-au pus tortul in cap ca sa n-o recunosc. ptiu, drace!".

vedeti voi? reclama asta la lemarco alb spulbera visele mai multor generatii de gospodine care au sperat ca il mai pot impresiona pe margelatu doar cu prajiturile lor, nu si cu fizicul. dar cum pot ele sa o intreaca pe vero (un personaj parca rupt din basme: o femeie super buna, care face niste prajituri de nota 10 si are cap de tort!! fetelor din bamboo, luati aminte!)? un razboi pierdut din start. deci, ce inteleg eu: realizatorii spotului ori au vrut sa le motiveze pe gospodine sa mearga la sala, ori au vrut sa starneasca un razboi intre ele si the new generation, ori au vrut sa faca din piersic un obsedat (eu unul m-am cam speriat prima oara cand am vazut spotul), ori...dar cine sa ii mai inteleaga? uitati-va la reclama si radeti cu mine! :))

afacere

sunt un donald trump in devenire. mi-a venit cea mai tare idee de afacere (pe langa o parcare supraetajata in cartierul tei; acolo unde proprietarii de masini reinventeaza in fiecare seara regulile stationarii): o agentie de publicitate. dar nu orice fel de agentie! una semi-pro in care sa nu poti sta decat un an, cat sa iti faci experienta pentru a a te angaja intr-una pro. evident ca glumesc. din pacate, este adevarat ca aproape toate agentiile din bucuresti cauta oameni cu experienta. dar aia care nu au, ce fac?

miercuri, 8 octombrie 2008

prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul

m-am prins si eu in plasa in care cad toti romanii. indiferent de varsta, sex, etnie, culoare, marimea penisului, respectiv a sanilor, toti isi dau cu parerea. nu conteaza ca n-au nici o treaba cu subiectul. ei baga mare, de parca le-ar fi rusine sa taca. "ce parere o sa isi faca vasile care se uita la mine de pe geam? o sa spuna la tot cartieru cat de prost sunt" se gandeste exemplarul romanesc pur-sange. dupa care trage aer in piept si face cele mai ciudate legaturi neuronale verbalizate in tampenii aka perle. (de ex. pentru simona sensual cabanosii sunt oamenii care traiesc in cabane). luni am facut si eu aceeasi greseala. bine...nu am scos o perla propriu-zis; hai, mai bine, sa va povestesc pe scurt ce mi s-a intamplat. am fost invitat la ...asa....la ce va ganditi?...nu ma, nu la bere... la o prezentare de moda :) si cum eram eu acolo, ghiocel neinitiat printre botezati si levintzi, i s-a pus pata unei blonde simpatice de la tvr sa imi ia un interviu. de ce tocmai mie? habar n-am. probabil ca fata mea trada acea naivitate si nevinovatie pe care o tradeaza privirea goala a unei blonde de bamboo. reactia mea cand a venit sa ma intrebe daca nu dau un interviu, fireasca: "sigur! cu cea mai mare placere". nu va zic cum se impleticea limba cand vorbeam de hainele pe care nici nu le vazusem, ca ajunsesem cu 10 minute mai devreme. vreme de cateva zeci de secunde am experimentat o combinatie intre senzatia de a intra in pamant de rusine, cea de prostie si cea de neputinta (de a iesi onorabil din situatia de c**** in care ma bagasem singur). cred ca nu mai are rost sa va descriu fata prezentatoarei, schimonosita de un zambet abia tinut in frau. diferenta dintre mine si altii: am constientizat greseala. m-am invatat minte si pe viitor o sa evit momentele astea. cel putin o sa incerc...:)

joi, 25 septembrie 2008

medlife - moarte sigura!

mai am un pic si innebunesc. ati simtit vreodata nevoia sa iesiti cu un pistol pe strada (pistol cu apa, bineinteles) si sa ii improscati pe toti in functie de iq-ul fiecaruia? oricum v-ar trebui cateva bidoane de rezerva, pentru ca inteligenta proverbiala a romanului e doar in mintea noastra. alaltaieri am mers cu andreea la o clinica privata. genul acela unde platesti un purcoi de bani pentru ca niste doctori/asistente sa fie super profesionisti(e) si sa te trateze cu respect. respectul ala care in sistemul medical de stat este o fata morgana, o utopie, un vis frumos, etc. am ajuns mai devreme cu 10 minute decat programarea de la 11, dar in cabinet era deja cineva. am asteptat cuminti pana la 11.05, cand pacientul a iesit. am uitat sa va zic ca, intre timp, la usa cabinetului se postase mandra o doctorita (din ce mi-am dat seama). eh, si aici incepe distractia! nici nu a iesit bine pacientul din cabinet ca doamna doctor ne-a luat-o inainte cerandu-ne sa asteptam doua minute. oameni de buna credinta am acceptat. numai ca cele doua minute s-au transformat subit intr-o jumatate de ora. am uitat sa va povestesc despre starea andreei: avea o falca si un ochi parca umflate de pumnul lui tyson si incepea sa faca din nou febra. urgenta maxima!!! din cabinet se auzea o freza care imi strapezea dintii (si nu ma gandeam la nici o lamaie). pe la 11.35 a iesit si doamna doctor care ne-a aruncat o privire superioara si mandra (******** pe privirea ei sa ma ********). la replica andreei :"eu sunt pacienta de la ora 11" stomatologul, o ea, a inceput sa se scuze si sa dea vina pe o neintelegere! bai, oameni buni! voi acolo sunteti platiti cu bani grei sa va faceti treaba! sa stie stanga ce face dreapta! si sa va respectati orele de program, nu sa veniti in timpul serviciului sa va faceti lucrari dentare!

la plecare am trecut pe la receptie ca sa luam o foaie pe baza careia medicul de familie sa elibereze adeverinta de concediu medical. nu s-a induplecat nici o receptionera sa ne ajute! din nou, doctorita a zis ceva, iar "fetele de la pupitru" faceau altceva. ca peisajul sa fie complet, la farmacie, cand cineva a incercat sa cumpere un medicament, a fost nevoit sa plateasca in numerar, pentru ca aia nu avusesera timp sa introduca doctoria in baza de date a produselor platibile cu card-ul. si, in incheiere, nu pot sa nu remarc absenta parcarii. halal tara!

multumesc miloasei si iertatoarei politii romane!

fac casting! il caut pe cel mai talentat tanar scriitor! vreau sa publice o carte despre norocul meu proverbial. hai sa va zic ce mi s-a intamplat. intre pache protopopescu si foisorul de foc face legatura o straduta pe care nu au voie sa circule alte autovehicule decat troleibuzele sau masinile riveranilor. ca orice bucurestean care se respecta, evident ca si eu fac abstractie de multe ori de semnul care indica accesul interzis. numai ca acum doua zile, in capatul strazii, ma astepta deloc zambitor un politist. cu elan muncitoresc m-a tras pe dreapta si mi-a cerut actele. eu, ce sa fac? cum mie nu imi sta in fire sa indrug verzi si uscate daca ma simt cu musca pe caciula si nici nu am tupeul smecherului de capitala care baga 500 de mii in talon, i le-am dat. au trecut cateva minute pana mi-am facut curaj sa ies din masina si sa ma duc la el sa ii explic. ce naiba? doar locuiesc in zona! "daca ii spun ca imi parchez masina pe strada sau ca am dat o fuga rapida pana la banca si nu am avut unde sa las masina as putea sa ma scot", ma gandeam eu convins ca imi voi reinnoi abonamentul ratb pe o luna. cand sa-i bat in geam, politistul a deschis portiera, mi-a dat toate actele, iar cuvintele lui mi-au gadilat auzul cum doar un stradivarius putea sa o faca: "poftiti actele! sunteti liber!" normal ca l-am pus sa repete! nu, nu auzisem gresit! si, am plecat!

p.s.: odata am trecut pe rosu cu politia in intersectie. noroc ca se uita agentul in alta parte. alta data am depasit coloana. evident, masina cu girofar la semafor; iarasi, nimic! le multumesc frumos!

luni, 22 septembrie 2008

romania vs. europa de vest

este inutil sa fac o comparatie intre romania si europa de vest, intre o stare de ev mediu tarziu si una de modernitate suparator de civilizata. ce nu intelegeam pana acum era de ce diferenta asta? raspunsul, insa, l-am gasit in ora pana la care se ia micul dejun in hotelurile romanesti vs hotelurile din occident. romania: 11. europa: 10. veriga lipsa din acest rationament atat de dureros pentru noi, romanii, prin care incercam sa ne explicam decalajul de cultura, de educatie, de dezvoltare pe orice plan vreti voi, este de o ora. in ora asta zace atata lene cronicizata in secole de trandavie la umbra codrului batran!
si ar mai fi un motiv: smecheria. smecheria este o boala intalnita la majoritatea romanilor. pentru cine nu stie daca sufera sau nu de boala asta, iata cateva manifestari: intrecerea coloanei care sta la semafor, fentarea pe contrasens a aglomeratiei bucurestene, alintarea cu cativa bocanci in gura a unui baiat care se plimba cu prietena prin parc, fentarea statului in plata impozitelor, adoptarea doctrinei filosofice "nu exista pe lumea asta natie mai desteapta si descucareata decat romanii" (asta face parte din ciclul "avem o tara de un pitoresc unic in lume"), aruncarea gunoaielor in capul vecinului de mai jos, mai putin smecher, acultarea de manele la maxim in masina sau acasa ca sa moara toti dusmanii de invidie ca n-are boxe ca ale mele. mai sunt multe alte manifestari pe care le voi mentiona intr-un post ulterior.

ca o concluzie, mai avem mult pana departe!

rectificare

printul campaniei anti-fumat in care sa se vada plamanii de fumator ai mihaelei radulescu era doar un fel de a sublinia inutilitatea si impotenta actualei fotografii. normal ca vedeta antenei 1 nu ar fi putut aparea intr-o poza care sa ii compromita imaginea. tot ce am vrut sa subliniez e ca se putea alege ceva cu mult mai multa semnificatie.

duminică, 21 septembrie 2008

campanie antifumat cu mihaela radulescu in rol de general

mai e putin si se implinesc 10 ani de cand fumez. da! vreau sa ma las. nu, nu pot! am incercat de cateva ori, dar de fiecare data spiritul malefic al tutunului m-a atras in mrejele lui. dar, iata ca de data asta, fortele binelui promit sa ma sprijine in razboiul asta, de multe ori pierdut inca de la prima salva de (tu)tun. cruciada impotriva fumatului a inceput cu mihaela radulescu in rol de general. un general sexy, imbracat sumar, care mie imi place. care sunt armele pe care ea le pune la bataie? o pereche de chiloti rosii si o bluza alba foarte decoltata. jalnica idee! se pare ca celebrul beretta de nu stiu cati milimetri tinde sa se transforme intr-un banal pistol cu apa, iar trupele binelui sa ma ajute cam tot atat cat i-au ajutat americanii pe romani in al doilea razboi mondial. cum de ce? pai nu ati vazut ca print-urile campaniei se potrivesc mai degraba unui magazin de lenjerie intima, decat unei campanii impotriva fumatului? dupa cum spuneam la inceput, eu sunt fumator. nu unul inrait, ci asa-zisul "social smoker", daca exista asa-ceva. daca pe mine campania nu ma poate convinge, cum ar putea sa determine un furnal ambulant care da gata 2 pachete pe zi sa renunte la tigari? mihaela, esti frumoasa! dar nu imi zici nimic. nu ma convingi. mai bine (ca stim cu totii ca esti fumatoare) iti lasai plamanii radiografiati si, printr-un artificiu tehnic, apareau si ei in poza, in locul lor anatomic, intregind imaginea provocatoare cu tine in lenjerie intima. stiu, s-a mai facut. tocmai acum leo ruleaza o campanie impotriva vitezei la volan cu femei frumoase cusute prin toate partile. dar macar demersul vostru putea fi mai convingator.

marți, 2 septembrie 2008

tensiuni politice la nivel inalt

imi plac rusoaicele. cui nu-i plac? nu imi plac, insa, rusii ca natie. ingamfati, incapatanati, agresivi, betivi. exista totusi pe lume o civilizatie mai nesuferita: americanii! baietii aia de treaba, plini de umor, prosti facuti gramada care prin curajul lor salveaza planeta in toate filmele hollywoodiene. in realitate sunt mai ingamfati decat rusii si le place sa-si bage nasul oriunde nu le fierbe oala (vezi mai recent kosovo, afganistan, irak). de fiecare data cand rangerul adulmeca niste petrol sau niste verzisori calca in picioare o lume intreaga. si de fiecare data cand s-a intamplat asta, rusii, din orgoliu si dintr-o rivalitate istorica le spuneau sa se potoleasca. ce faceau americanii? nimic! continuau in nesimtire ce incepusera deja. dar, cum roata se invarte, rusii s-au vazut in pozitia americanilor si au invadat georgia. nu stiu cine a fost de vina, nu stiu care este exact situatia de acolo pentru ca traim in secolul dezinformarii. mai interesant este cum americanii s-au aratat extrem de afectati de actiunea rusiei si i-au cerut sa inceteze imediat ostilitatile. iar urmasii lui rasputin le-au aratat cotul cerandu-le un masaj care sa le calmeze durerea. bravo lor!

ce ma ingrijoreaza este pozitia romaniei, politica si geografica. dar nu ma sperii. pupincurismul specific romanilor ne va salva indiferent de situatie.

luni, 1 septembrie 2008

viata de artist

spuneam mai jos ca tinerii sunt atrasi de mirajul vietii de artist. hai sa lamurim ce este, ce presupune si cu ce se mananca aceasta "viata de artist".
peste tot in lume exista doua ipostaze ale omului de muzica:

1. el, compozitorul, instrumentistul, interpretul, etc. celebru, apreciat de o lume intreaga. are cel putin 3 concerte pe saptamana. remuneratia este pe masura caselor si masinilor sale. unde merge este in centrul atentiei. oameni importanti stau in preajma lui pentru a mai castiga niste puncte la notorietate. admiratoarele il sufoca, oamenii din fata scenei ii canta piesele. tine prima pagina a revistelor de renume pentru sume mari de bani. are studioul lui, propria linie vestimentara, papusi facute dupa chipul si asemanarea lui. masinile ii sunt inscriptionate la comanda cu numele lui (nu cred ca e cazul si in romania, totusi). isi face probleme legate de vestimentatie si de numarul de articole in care a fost mentionat numele sau in ultima saptamana. isi ordoneaza viata cu ajutorul PDA-ului si merge la petreceri mondene (unde ia bani numai ca sa fie prezent). participa la actiuni caritabile si incearca sa salveze copiii din africa. ce sa mai? e viata la care viseaza orice om de pe fata pamantului cel putin o data.

2. el, studentul care lucreaza full-time incercand sa isi imparta timpul intre facultate, slujba si sala de repetitii. el care cere 10 milioane parintilor si mai pune alte 10 stranse in 3 luni de salariu pentru a-si cumpara o statie. canta in cluburi no name, in cel mai bun caz pe bautura si bani din bilete. pune umarul la carat scule inainte si dupa concert. cei 30 de oameni din fata lui se uita plictisiti ba la berea din fata, ba la gagica din coltul ala intunecat. printre picaturi poate aplauda. dupa concert se urca beat in tramvaiul 16. cauta un loc ferit de manelistii care ii cer insistenti sa o "parleasca" pe aia a lu' guta. acasa, in apartamentul de doua camere de la etajul 9, maica-sa il baga iar in sedinta si ii spune sa lase prostiile deoparte ca din muzica o sa moara de foame. mai bine sa isi vada de scoala, se duca sa se angajeze in banca unde se castiga bine; "geta de la 3 a facut credit si si-a luat masina de spalat automata; si asta numai din salariu". ziarele nu dau doi bani pe el. radiourile nu vor difuza niciodata vreo piesa compusa de el. vezi doamne, e prea rock. iar in cativa ani o sa afle ca are mari probleme cu plamanii de la tigarile/umezeala/ciupercile din sala de repetitii. asta e cealalta fata a vietii de artist, cea mai des intalnita, dar facuta uitata de fastul si stralucirea pe care show-bizz-ul le promoveaza.

acum..alegeti! e ca la loto. in prima ipostaza e ogica (sau mai stiu eu care miliardar imbogatit de 6 numare). in a doua vreo 10 milioane de romani care spera sa castige potul cel mare. riscati? pentru cei care o fac, respect!

hai sa criticam comercialul!

ne place sa aruncam cu noroi in trupele comerciale de la noi din tara (ma refer aici la cele care canta cu instrumente si isi tin reprezentatiile live; restul, in proportie de 80% isi merita soarta). ne place sa ii injuram pentru muzica pe care o promoveaza. ne place sa credem ca suntem altfel, cu mult peste cei din jurul nostru si ne zicem underground. pentru noi muzica este arta si filosofie in acelasi timp. si, ca sa aratam ce inseamna de fapt eleganta si cultura in muzica, ne facem trupa. acum am intrat in randul artisitilor. nu conteaza ca nu stim sa cantam. nu conteaza ca noi nu am ajuns nici macar la litera a din abecedarul notelor. noi inca facem bastonase. nivelul nostru este comparabil cu al unui elev de clasa I care incearca sa scrie o nuvela. daca din intamplare ii intalnim pe strada pe "poponarii aia" de la Directia 5 (exemplul este aleator) ne uitam fix si le zambim zeflemitor. cine sunt ei? niste amarati care de 10 ani scot hit dupa hit si castiga un purcoi de bani din asta. unii care si-au tocit degetele pe clape sau pe chitara si care au facut sute de ore de canto. unii care au realizat ca pentru a trai din muzica trebuie sa studiezi si sa te perfectionezi. noi le radem in fata. noi facem muzica buna, muzica inteleasa doar de cei care detin cheia cunoasterii universale. nu conteaza ca aceleasi trei acorduri majore se repata la nesfarsit. ce-i ala balans intr-o formatie? ce inseamna proba de sunet? doar un moment inaintea concertului in care toti tipa in microfon ca nu se aud pe scena. pacat ca ei spun lucrul asta din spatele monitoarelor de control. probabil ca toti am fost asa la inceput. eu unul recunosc. totul se invata cu timpul. meseria se fura si, daca muncesti si ai noroc sa dai peste oamenii potriviti, poti sa evoluezi pana in punctul in care o sa razi de tine de acum cativa ani. nu vreau sa critic pe nimeni. vreau doar sa dau niste sfaturi de care nimeni nu o sa tina cont. atunci de ce le mai dau? pentru ca ma enerveaza scarba cu care "tinerii muzicieni" se uita la trupe celebre care canta in fata a mii de oameni si isi spun intre ei: "uite ba...ce de-a prostime a venit sa ii vada pe terminatii astia".

so...nu am vrut sa jignesc pe nimeni. eu sunt convins ca nu exista formatii in romania care sa nu stie sa cante. si, mai sunt convins ca nu exista invidie in industria muzicala. toti se iubesc, toti se respecta si toti recunosc meritele celorlalti. dreptul de a critica este, intotdeauna, dat profesionistilor.

incheierea o rezerv spalarii pacatelor. nu m-am referit la trupele underground care stiu despre ce e vorba in propozitie, cele recunoscute, cele in care conservatoristii gasesc o alta modalitate, mult mai moderna de a se exprima in afara muzicii clasice

duminică, 31 august 2008

cum sa iti creezi propria pitzipoanca

luati una bucata blonda care face topless. bagati-i un cercel in buric. innegriti-o vreme de 12 zile in cel mai puternic soare. dati-o cu ulei (de floarea soarelui sau de masline dupa preferinte). puneti-i niste ochelari de soare care sa ii acopere jumatate de fata si pe care musai sa scrie D&G. costumul ei de baie trebuie sa fie roz sau lucitor (la alegere, auriu sau argintiu). unghiile false vor fi neaparat pictate. puneti-o pe un sky jet in cele mai porno pozitii si faceti-i poze. va fi foarte fericita pentru ca admiratorii ei de pe haifaiv vor avea material de laba si vor da iarasi comment-uri in care o vor lauda pe ea, pe "dulcik, scumpik, pisi, cea mai mumoasa dintre fete". dupa ce termina shutingul va merge in club unde se va urca pe o boxa si va dansa toata noaptea in speranta ca o va observa si pe ea vreun baiat de bani gata care o va cinsti cu un cosmopolitan. este de prisos sa ii comentez vestimentatia de agatat. vorbele mele ar fi direct proportionale cu numarul de bucati de material de pe ea. noaptea se va termina pentru ea intr-un bmw cu geamurile coborate, cu muzica data la maxim si cu tubul de bas in portbagaj. poate va ajunge la hotel sau poate nu. dar asta nu este o problema pentru ea, obisnuita sa se descurce in cele mai ciudate locuri si pozitii. este o pitipoanca si e mandra de asta. asa ca...de ce sa o judecam noi?

postat dupa ce m-am uitat pe www.pitzipoanca.org

prudenta la volan!

sunt un sofer prost. da, sunt! contactul nefiresc cu un stalp care a stat in calea masinii cand eu dadeam cu spatele m-a trezit la realitate. intreaga impresie despre talentul meu nativ de mic schumi s-a zdruncinat din radacini. ce sa-i faci? neatentia se plateste. morala: in loc de un stalp lovit in marsarier cu 10 km/h putea fi un om luat pe capota cu 80 km/h. asa ca, aveti grija!

luni, 11 august 2008

ce ne invata vama veche

cozonac:
20 ml stroh (rom de 80 grd)
10 ml jagermeister
5 ml baileys

dupa 5 felii esti in lumea viselor...pofta buna!

despre nimic

a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nimic. a fost o vara plina... o licenta ratata din cauza unui clip care nu a iesit, concerte la costinesti si multe betii. ce sa-i faci? viata de artist. acum e tarziu...nu am inspiratie si nu scriu despre nimic. desi as avea atat de multe de spus. oricum, am tras o concluzie dupa vara asta...viata merita traita cu zambetul pe buze. am intalnit oameni care m-au facut sa zambesc gandindu-ma la tampeniile pe care le-am facut in ultima perioada. pana la urma nu vrem nici sa chelim de tineri, nici sa facem ulcer. asa ca, zambiti! maine va fi mai rau!

marți, 6 mai 2008

aroganta se plateste

becali a platit cu un titlu aroganta de care a dat dovada cand a spus ca steaua e campioana inainte de ultima etapa. a uitat ca mai are de jucat cu dinamo. in plus, a mai facut o greseala: a facut declaratii jignitoare la adresa galeriei cainilor rosii. toate cumulate au sporit ambitia dinamovistilor, o echipa departe de un varf de forma, dar cu o determinare de "razboinici". rezultatul: un 2:1 de orgoliu pentru "politisti" si dezastruos pentru "militari".

duminică, 4 mai 2008

derby-ul etern

astazi este meci. astazi se joaca derby-ul derby-urilor, meciul meciurilor, Dinamo - Steaua. se face atata caz de meciul asta de parca ar juca barcelona cu real sau milan cu inter. deja cu o saptamana inainte meciului conducatorii cluburilor nu mai dorm, jucatorii se antreneaza intr-una si suporterii intra in cantonament la sacul de box; declaratiile oamenilor care fac parte din fenomenul fotbalistic ne fac sa credem ca vom asista la un adevarat razboi: becali vrea sa vina cu 50 de boxeri in mijlocul galeriei lui dinamo, galeria il asteapta cu bratele deschise si cu pumnii inclestati, borcea ii spune lui gigi ca daca bate steaua nu mai iese nimeni din stadion si mitica dragomir ameninta cu excluderea din viata sportiva a oricarui jucator care ar tranti meciul. e o partida importanta pentru ca steau ar putea castiga campionatul in groapa, lucru de neiertat pentru cainii rosii. pe de alta parte dinamo trebuie sa spele rusinea unui campionat ratat, pierdut in mare parte pe teren propriu. va fi o lupta interesanta, dar nu trebui sa uitam ca este vorba doar de un spectacol sportiv. nu ne certam, nu ne batem, nu ne injuram. cel mai bun va castiga si va da mana cu pierzatorul pentru ca asa e fair-play. deja aberez, nu?

p.s.: unde este fotbalul de altadata? cand oamenii se duceau la stadion cu 4 ore inaintea meciului, faceau un gratar, beau bere si se bucurau de spectacolul oferit de niste jucatori cu adevarat talentati.

vineri, 2 mai 2008

cine vrea sa vada "vantage point" sa nu citeasca ce am scris

"vantage point" e un film dragut, dar care m-a enervat cumplit. tocmai cand ma pregateam sa savurez finalul, s-a intamplat ceva...total asteptat. a scapat presedintele. ca sa intelegeti o sa va povestesc pe scurt filmul: summit important la care participa o gramada de tari care lupta impotriva terorismului. personajul politic principal este evident presedintele SUA. inaintea si in timpul evenimentului cu o importanta istorica deosebita, teroristii nu pierd vremea; ei planuiesc rapirea presedintelui american. ce sa faca cu el? nu stiu...ideea e ca tipii aveau un plan pus la punct pana la cele mai mici detalii. il omoara pe ala care e sosia presedintelui, ajung sa ii impuste pe toti spp-istii de la cia si, in final, il rapesc. un plan perfect construit. dar, la sfarsit, teroristul care conducea ambulanta o evita pe fetita care s-a trezit sa traverseze neregulamentar tocmai in momentul ala si masina se rastoarna. presedintele cel rapit, adormit cu cloroform si impuscat se da cu capul de toti peretii in cadere. cum se termina filmul? agentul-minune barnes, care a rezolvat de unul singur cazul si l-a gasit pe "the boss" deschide usa ambulantei si spune: "domnule presedinte!" ala, intins pe jos, impuscat si cu creierii pe toti peretii are de fapt doar o mica zgarieura pe fata si, stand cu spatele ii raspunde agentului precum soacra cu trei nurori: "barnes!". teroristul sef se trezeste din agonie si incearca sa il impuste pe presedinte, moment in care robocop barnes ii trage un glont in cap; teroristului, evident. aici m-am enervat. am trecut peste urmaririle dintre masini, peste cele 10 accidente prin care a trecut bodyguardu' si din care a scapat nevatamat, peste momentul rostogolirii ambulantei. dar chiar asa?? sa nu aiba si teroristul ala respectabil o bombutza de rezerva in cazul in care dintr-o eroare totul se duce pe apa sambetei? sa nu apese el un butonas rosu si sa explodeze toata ambulanta cu tot cu teroristi, presedinte si spp-istul de serviciu? hai frate! ma lasi? iar m-am enervat! pa!

miercuri, 30 aprilie 2008

sarbatorile nu mai sunt la fel...

am crescut. mi-am dat seama de asta cand sarbatorile si-au pierdut farmecul specific copilariei. pastele, craciunul nu mai sunt cum erau. nu le astept cu sufletul la gura, trec ca si cum nu ar fi fost. parca totul se reduce la multe mese cu rudele si prietenii. poate si un bairam pe la cineva pe-acasa. asta e tot. avem vacanta, stam mai mai mult acasa, incepem sa bem dimineata la prima ora si terminam a doua zi dimineata. dupa trei zile reintram in normal. cateodata ma intreb daca eu sunt singurul care simte asta sau pentru toti e la fel? poate ar trebui sa incep sa tin post ca sa pot privi sarbatoarea ca pe o eliberare, sa o astept cu infrigurare si cu gandul la fripturile si prajiturile care vor umple masa. pana una, alta pentru mine sarbatorile si-au pierdut misterul, aura speciala care le inconjura atunci cand eram mic. am mai zis asta, nu? ...

luni, 28 aprilie 2008

posta romana, dovada vie ca suntem o tara de incompetenti

de cand nu ati mai fost la posta sa ridicati o recomandata? eu nu mai mersesem demult in cladirea aia de pe teiul doamnei, ascunsa intre blocuri, aceeasi de cand ma stiu -din toata punctele de vedere: aceeasi birocratie, aceeasi coada de 20 de metri, aceleasi "ghisheiste" cu parul vesnic infipt in fund, aceleasi registre vechi pe care ai face bine sa le rasfoiesti de unul singur ca sa iti gasesti numele trecut acolo si sa poti ridica ce ti se cuvine de drept. incercam sa fim europeni, dar mentalitatea ne strica. si sta tradusa in cuvintele ghisheistei: " nu vedeti ca scrie? va dau ochelarii mei sa va uitati mai bine?" halal tara!

blonda din bamboo

in pauza dintre miel si pasca mi-am dat seama ca nu am mai scris de ceva vreme pe blog. si m-am intors sa va zic ca blondele cu tatzele cat ugerul de vaca si cu fitze de bamboo nu ma mai enerveaza. ma amuza! pentru ca le enervez eu si li se umfla o vena in cap cand ma vad. acum o saptamana i-am pus o intrebare fireasca uneia dintre ele: " printre atatea lucruri importante din viata voastra, respectiv solar, sala, intretinere, masaj, cluburi, milano, shopping, cand mai aveti timp si de scoala?" s-a enervat. nu stiu daca intrebarea a fost de vina sau faptul ca la fiecare duma data de ea pe mine ma bufnea rasul si chicoteam cu ceilalti de la masa. casa de piatra! nu v-am zis ca se marita? da..are deja 21 de ani si in lumea in care se invarte nu e bine sa astepti foarte mult. baietii de bani gata nu se mai uita la tine daca esti trecuta, ofilita, ridata ...... exagerez, nu? gata. ajunge. pa

luni, 21 aprilie 2008

da sau nu?

am reinventat roata: am realizat ca viata noastra se traduce prin alegerile pe care le facem. la ce restaurant mancam azi, la ce emisiune ne uitam, ce fel de banzina bagam in masina, ce bere ar trebui sa bem. in fiecare zi facem alegeri. atunci, daca tot suntem obisnuiti, de ce ne e asa de greu sa le facem pe alea importante? pana la urma tot despre cum vrem sa arate viata noastra e vorba. da sau nu? :)

deadline-ul deadline-ului

facultatea de jurnalism si stiintele comunicarii ar trebui sa isi educe studentii in spiritul deadline-ului respectat. ca asa e in industrie...(leo burnett tocmai a pierdut contul orage pentru ca nu si-a respectat termenul limita pentru executii). dar nu! la noi se poate aduce lucrarea oricand. chiar weekend'ul asta eu si ai ai mei colegi am stat si ne-am pierdut sambata si duminica atat de frumoase ca sa facem proiecte. daaa. si nici nu am avut timp sa imi invat pentru multimedia (o prostie sinistra de curs la care se pare ca voi avea a doua restanta din timpul facultatii). asa...si cum spuneam...am stat sa imi fac campanie si eseu ca sa aflu azi ca prigoana mai are de asteptat vreo 2 saptamani si identitatea romaneasca putea fi tratata pana joi, inclusiv. am luat teapa. in alta ordine de idei...nimic. pa

joi, 17 aprilie 2008

a fost si concertul...

a iesit bine. sala a fost plina. cantarea a fost buna. putine ezitari, dar e normal dupa 4 luni de pauza. am reusit sa platim sonorizarea din banii de pe bilete; ba chiar ne-au ramas si noua de o bere si un pachet de tigari. ce nu mi-a placut a fost ca multa lume anuntata nu a mai aparut. in alta ordine de idei, nu mi-a picat deloc bine vestea ca vom da examenul la campanii in publicitate pe 17 mai. colegii nostri "studiosi" au remarcat ca data de 16 era in timpul saptamanii de restante; drept urmare, s-au gandit ca, decat sa isi incurce ei boabele adunate in anii de facultate in care s-au spetit invatand cu examenul la CP, mai bine ma incurca pe mine cu plecarea intr-o tara cu mult mai civilizata decat vagauna in care traim cu totii. si, in final, va fac in ciuda: chiar acum beau un cabernet de 25 de ani. e tare! un vin cu personalitate si cu trei ani mai in varsta ca mine. sanatate! (hai ca acum chiar se potriveste urarea :)

miercuri, 16 aprilie 2008

rebranding pentru servetele demachiante

stiu..va promiteam ca scriu de vulcanescu si de cioran si de cum vedeau ei romania. dar nu mai am chef. o sa scriu odata despre cum vad eu tara asta de ...nimic. dar pana atunci sunt mandru ca am gasit o intrebuintare masculina servetelelor demachiante: sterg super bine pantofii sport (adidasii pe intelesul tuturor). si am mai observat ceva..si o spun cu o urma de tristete: incep sa imi petrec tot mai mult timp in baie dimineata...in fata oglinzii. trebuie sa ma dezvat. in plus, tot efortul meu se duce pe apa sambetei cand ajung la scoala si isi baga alice mainile in parul meu :( masina e murdara, dar nu ma simt aiurea. cand o sa spele astia de la primarie strazile cum trebuie atunci o sa imi spal si eu masina. aaa! si daca tot veni vorba despre primarie. am scris eu un text pe blog despre bordurile schimbate in fiecare an. va dau si dovada care imi sustine pozitia scarbita din textul respectiv. stiti linia de tramvai 21? aia noua cu care s-a batut videanu in piept; a aparut pe la toate televiziunile cand a mers mr. primar de la crucea de piatra (mosilor) pana in colentina cu tramvaiul... au terminat-o anul trecut in toamna - iarna. acum o repara : traim intr-o tara incredibila! faB(O)Ulospirit capata contur in contextul romaniei contemporane. sanatate!

luni, 14 aprilie 2008

o sa fiu scurt

azi nu scriu mare lucru, desi aveam cate ceva de spus de vulcanescu si de eliade (mi s-a pus pata de la seminarul de cultura si identitate)...ma doare capul!!! da' rau de tot...bag doua pastile de nurofen si ma culc. maine poate va povestesc despre viziunea pe care o are cioran despre poporul roman. pe scurt, avanpremiera: "e varza". pe lung, poate maine...ma mai gandesc..daca sunteti cuminti. pana atunci...sanatate!
p.s.: v-am spus ca ma doare raaaau de tot capul?

o zi ca oricare alta

azi a fost o zi stearsa..ca multe altele din viata mea neinteresanta. am dormit prea putin pentru gustul meu, am stat degeaba toata ziua si am fost la repetitii. acolo parca s-a mai animat atmosfera. ne pregatim de concertul de pe 16 care o sa deschida seria cantarilor de fiecare miercuri din deko. prima reprezentatie: cover-uri + cateva piese de-ale noastre. intrarea: 100 de mii. subtire daca tinem cont ca sunt doua trupe care fac un spectacol de vreo 2 ore. oricum e o o cazie reusita sa bei 2, 3 beri dupa o zi de munca. nici nu dureaza mult. incepe la 9. asa ca ...va asteptam! ce invitatie stereotipala. printre cover-uri: proud mary, alice, i feel good... p.s.: cine vrea poate sa imi dea o bere dupa concert. nu refuz. sanatate!

sâmbătă, 12 aprilie 2008

n-am talent deloc

sunt cel mai prost om care joaca un rol intr-un filmulet (ca nu sunt atat de nesimtit sa imi zic actor). mai slab chiar si decat irina de la medicina, din telenovela cu indienii Mo. m-am convins de asta azi dimineata cand m-am vazut la televizor. horror! bine ca a trecut. sper ca reprezentatia mea de mana a 245-a nu a fost vazuta de prea multa lume. sau cel putin nu de cunoscuti de-ai mei. o sa ma reprofilez. oricum, primul pas spre vindecare e constientizarea. sunt pe drumul cel bun. sanatate!

pana de idei

Mai nou am intrat in studio ca sa remixam o piesa mai veche de-a noastra. aseara trebuia sa tragem voci. refrenul, insa, nu era gata. trei ore am stat sa ne gandim la un riff de chitara care sa se preteze pe linia melodica, sa sustina groove-ul si sa sune nou...intr-un final a reusit bobi. grea muzica asta! sanatate!
p.s.: sper sa auziti melodia cat de curand. o sa ii tragem si un clip..moca (prin amabilitatea unor studenti la atf care isi fac lucrarea de licenta impreuna)

joi, 10 aprilie 2008

septimiu...muzichie de bar

Ma pregatesc sa plec...septimiu incepe cantarea la 9. asimo este numele care i-a stat pe buze in fiecare zi de minim 10 ori. am fost la cateva repetitii. el si sile chiar fac echipa buna. nu e ca si cum ar fi o trupa completa, dar suna bine. haideti si voi la cantare. nu stiu exact zilele in care vor canta, dar vor fi doua pe saptamana. si mancarea e buna. berea accesibila. decorul un pic cam comunist, dar atmosfera face toti banii. v-am zis ca septimiu canta foarte bine?
p.s.: postul asta putea fi comprimat intr-o lozinca: hai la bere si la mici, sile si septimiu rulz!! aaa....ce? nu rimeaza? rulz...adica sunt true...(am citit si eu o zi din viata unui emo-kid...la mine toate ajung cu intarziere...) sanatate!

miercuri, 9 aprilie 2008

de ce sa nu bem?

am fost azi la o dezbatere pe tema: "alcoolul nu te face mare". venisera niste pusti de liceu care facusera filmulete in care blamau alcoolul baut la varste fragede. personajele lor ajungeau sa fie dependente, furau de prin casa ca sa isi cumpere vodca si ajungeau inevitabil la spital in coma alcoolica. ce prostie! hai sa fim seriosi. aproape toti am baut in liceu, iar eu nu stiu ca vreunul din prietenii mei cu care ma imbatam frecvent sa fie la puscarie, in spital sau mort. beti cu masura!

marți, 11 martie 2008

Cu ei ne mandrim

O cheama Linda Teodosiu si e romanca. Are o voce incredibila si cred ca e pe cale sa castige Megastarul in Germania (Das-Supertalent). Am cantat o data cu ea, la o petrecere. De cum am vazut-o si eu, si baietii, am stiut ca are un viitor mare in fata. Nu ne-am dat seama, dar am cantat alaturi de o viitoare vedeta internationala. Ce onoare! Si ce placere...

Prostia omeneasca ia forma unui detinut


Incep sa cred ca tot mai multi oameni au cazut in cap cand erau mici. Si asta pentru datorita faptului ca mintea ta este limitata in limita capacitatii pe care este destinata, mai Gheorghe! Ganditi-va cum ii explica nevestei despre dreptul femeii de a sta la cratita in vreme ce el mananca seminte si bea Unirea cu prietenii din parnaie! Nasol e ca sunt multi de-astia prin tara noastra, "membra UE"; Ii vad in coltul blocului in fiecare zi. In timp ce varfurile pleaca sa lucreze afara,noi ramanem cu geniile argoului, acesti maestrii ai cuvintelor pe care nu le inteleg, dar le folosesc! Domnule detinut, da-ti o palma si fa zece flotari! Si mai pune mana pe abecedarul ala!

Blonda care se impune

Ce bancuri cu blonde? Ce mit despre prostia legendara a blondelor? Iata, aici, o blonda care subjuga o bruneta. Iti dai seama ce calitati trebuie sa aiba blonda aia ca sa o convinga pe bruneta sa faca ceva atat de prostesc?!? E persusasiva, e inteligenta, stapaneste arta disimularii, ce mai? Cand se mai gaseste vreo bruneta care sa spuna bancuri cu si despre blonde, atunci, platinatelor, spuneti-i: "youtube, search, blonda si bruneta". Tocmai a fost demonstrata suprematia blondelor asupra brunetelor! Sanatate! :))

joi, 6 martie 2008

Avem borduri. Daca nu avem, punem. Daca nu punem, scoatem ca sa le inlocuim. Oricum ar fi, bordura traseaza viata sociala a bucuresteanului in trafic. Am rezolvat cu bordurile? Nu-i nimic! Asfaltam. Orice. Si dupa ce asfaltam...schimbam bordurile; punem altele mai inalte ca sa nu urce masinile pe trotuar. Si la anu' ce facem? O luam de la capat. Tot asa, pana la alegeri. Sa traiti bine!

cautati cu incredere

Custom Search