joi, 30 octombrie 2008

campanie impotriva bizonilor din trafic

povestea bizonului urban mi se pare, de departe, cea mai legitima si folositoare campanie sociala derulata in ultimii ani.

cred ca fiecare om cu minimum de bun-simt este deranjat de smecherii din trafic, niste "iustini capra" ai injuraturilor. cred ca oricine conduce zi de zi prin bucuresti a vazut macar un slinos cefos si chelios care de la volanul unui x5 dadea o flegma in directia unui pricajit. singura vina a pricajitului a fost ca se afla in calea bizonului grabit sa ajunga la turma sa. cu muzica la maxim, regele soselelor nu se supune regulilor. el este trimisul pe pamant al zeului soferilor. pentru el, semafoarele si semnele de circulatie sunt niste accesorii care estetizeaza drumul. ceilalti participanti la trafic reprezinta materie neglijabila. singurul lucru care poate opri animalul, sau macar sa ii incetineasca goana, este o gagica buna pe care o invita tacticos in limuzina lui: "printeso, ce buna esti! te fac o tura?".

o ruda a bizonului de oras este taximetristul, in limbaj zoologic, boul. el nu are cohones ca un bizon (masina lui este un logan), dar manifesta aceleasi trasaturi comportamentale specifice speciei incornorate. trateaza soselele ca pe propria tarla in care isi poate odihni suta de kg in orice loc pofteste: pe trecerea de pietoni, in fata garajului sau chiar in mijlocul drumului. spre deosebire de bizoni, care in jungla oraselor sunt relativ solitari si care compenseaza prin "pozitia sociala", boii sunt multi si actioneaza in turma. chiar daca sunt vinovati, ceilalti membri le sar in ajutor facand uz de forta fizica.

solutia pentru inmultirea necontrolata a acestor animale ne-o ofera istoria: pe vremuri america era supra-populata de bizoni. astazi ei mai traiesc doar in rezervatii pentru ca au fost vanati excesiv. de asemenea, metoda de imblanzire a boului este arhaica si, secole la rand, romanii au facut uz de ea: biciul! luati aminte!

iata si cele doua clipuri ale campaniei:



sâmbătă, 25 octombrie 2008

2000 de ocazii pe zi pentru ca o femeie sa taca

drama barbatilor se masoara in 2000 de cuvinte. cu atat vorbeste mai mult, intr-o zi, o femeie decat un barbat. studiul asta spune multe despre firea persoanelor pe care noi le iubim atat de mult. (pentru feministe: post-ul asta are caracter de gluma, desi informatia este adevarata)

vineri, 24 octombrie 2008

de la mine pentru toti cei care au uitat sa vorbeasca romaneste: you suck!

observ noi tendinte in limbajul romanilor. iata cum arata o zi din viata unui tanar contemporan lui patapievici (nu stiu ce mi-a venit cu asta):
"m-am trezit obosit. am fost aseara la un party cool unde am stat chill cu un whiskian in mana dreapta si cu un bonk in stanga. oamenii au fost friendly si funny, iar dj-ul a playat toata noaptea numai minimal. acum tre sa plec la work. pe splai o sa ii dau putin nos ca sa ma trezesc. partea proasta e ca la munca o sa ma intalnesc iar cu aceiasi colegi laim. ca sa treaca mai repede timpul o sa ma mess-uiesc cu fetele de pe hi5, iar la pranz merg pana la Mc-ul (a se citi mecul) din colt sa mananc niste junk food. chiar! cred ca m-a mail-uit ala de ieri. sa vad ce feed-back imi da pentru ideea de print pe care i-am gandit-o in brainstorming. sper sa mearga ok netu', chiar daca am un comp naspa. dupa meeting-ul de la 5 plec. yeeeeeeey! ma intalnesc cu radu sa imi arate ce iPhone (aifon) si-a luat. si, daca nu o sa fiu prea obosit, poate o pun de un clubbin'. oricum, nu ajung nici astazi devreme home. gen."

revenim la titlu: "dude, you suck!"

joi, 23 octombrie 2008

multumesc, tom!

folosesc aceasta ocazie ca sa ii multumesc lui tom. el este cel care ma bucura cu un comentariu aproape de fiecare data cand postez ceva. din pacate nu am pus la bataie niste premii pentru cel mai fidel cititor al blogului meu. lasa...ca ii dau o bere cand ne vedem.

dansez pentru tine: sinistru!

conform dex-ului divertisment = Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); distracţie; amuzament; agrement. in fiecare vineri seara pro tv ne propune o emisiune care a rupt toate barierele audientelor: dansez pentru tine. oamenilor le place, pe mine ma ingrijoreaza. stau cateodata si ma intreb de unde apetenta romanilor pentru suferinta altora? incerc sa trec totul prin filtrul perioadei comuniste in care activitatea de baza era uitatul in curtea vecinului. pe vremea aia romanii isi castigau energia de fiecare zi daca celui de langa ei ii era mai rau decat lor. zilele alea s-au dus. totusi, la tv, la un post care inregistreaza cele mai mari audiente, intr-o emisiune "vedeta" se banalizeaza deceptiile si greutatile altora. ce e interesant in a vedea pe cineva ca plange pentru ca tac-su mai are 1 an de trait? eu nu inteleg! se creeaza o competitie intre cazuri deosebit de grave, iar publicului privitor i se creeaza senzatia de dumnezeu. telespectatorii printr-o distractie sinistra decid destinele altora, decid care caz trebuie sa "castige". incredibil!spectacularizarea informatiilor si divertismentului din peisajul mediatic romanesc a atins cote alarmante. acum, serios, voi v-ati duce sa plangeti in fata unei tari intregi si sa povestiti niste lucruri pe care, in mod normal, le impartasiti doar prietenilor apropiati si familiei? mai ales cand aveti o sansa infima sa rezolvati ceva si cand altii se uita la suferinta voastra in fata unei pungi de seminte si cu o bere in mana?!

mai pune-ti pofta-n cui

vreau sa plec intr-o tara straina. mai vreau o infuzie de civilizatie. cred ca le-ar trebui asta multor romani. mai vreau sa il bat pe frizerul lui guta. vreau sa ma angajez. vreau sa intre pe radio in heavy rotation o piesa de-a noastra. vreau o masina cu care sa ma mandresc. vreau sa ma las de fumat. vreau sa termin sticla asta de whiskey si dupa aia promit ca va las in pace.

luni, 20 octombrie 2008

nu inteleg!

lucruri pe care nu le inteleg la ora asta: de ce...

1. umbla ala de vis-a-vis in curu' gol prin camera? la ultimul etaj al unei cladiri de birouri
2. mai sforaie tara din moment ce i s-a lungit nasul
3. cauta agentiile numai oameni cu experienta
4. dinamo e pe primul lor desi joaca atat de prost
5. george s-a tuns ca un puscarias cu toate ca ii sta atat de bine cu parul mai mare
6. nu avem concerte
7. nu imi mai place ciocolata
8. nu castig la loto (6 numere din 49. e atat de simplu!!!)
9. am cumparat prostia aia de bautura alcoolica nedefinita: whiskey cu arome...parca e unirea.
10. ar citi cineva tampenia asta...

despre nimic. ba nu! despre tara

traiesc dupa alt fus orar. mi-am dat seama in noaptea asta! m-am pus in pat la 1 jumate si acum, la 3 jumate scriu pe blog. n-am somn. tara doarme ca vaca langa mine (pentru cine nu stie, tara e cateaua mea) si sforaie cu nesimtire. rau de tot!! azi am adus-o acasa. imi pare rau ca inca nu i s-a refacut corneea. parca e un pirat chior. oricum e mult mai bine decat acum o luna. poate pun doua poze cu ea. ca in reclamele de la pastilele de slabit: before si after :)) ce rau sunt! tot frumoasa a ramas. sforaie!! v-am zis?

vineri, 17 octombrie 2008

audi



din categoria: cand o sa ajungem si noi sa facem din astea? idee simpla, efect puternic!

joi, 16 octombrie 2008

florin piersic - visul gospodinelor spulberat de lemarco

gospodinele au, in general, peste 50 de ani. fac parte din generatia femeilor care acum trei decenii visau la doi barbati celebri: alain delon si florin piersic. gospodinelor le place sa gateasca. sotul le va iubi cu adevarat doar cand ele ii vor pregati felul de mancare preferat. o femeie nu este cu adevarat gospodina daca nu stie sa faca prajituri. finalul apoteotic al unei mese reprezinta prajitura, cea care ii atinge coarda sensibila barbatului tocmai ghiftuit cu o tava intreaga; mandru, satisfacut, cu tonul sefului casei el ii alinta auzul consoartei cu o lauda pusa intr-o forma arhaico-mahalagistica: "fa, imi place! mai ai?". atunci gospodina noastra se simte cu adevarat iubita. daca mai primeste si o palma nostalgica peste cur in semn de multumire planul a fost indeplinit. acum nu mai are decat sa isi urmareasca telenovela preferata, in care din pacate, nu joaca piersic. "barbatul puternic, galant, iubitor de prajituri. ia uite-l ca apare la televizor! vrea sa ne marturiseasca ceva. vai, ce frumos e! parca nu s-a schimbat deloc in 40 de ani. nici eu nu m-am schimbat foarte mult. un pic de celulita si vreo 30 de kg in plus, dar ochii, buzele au ramas la fel. da! zice ca intotdeauna i-au placut femeile si prajiturile. inca mai pot sa visez... negrese ca mine nu face nimeni! vai, dar ce vad? cine e fufa aia dezbracata care se plimba prin spatele lui? a cunoscut-o ieri si o cheama veronica. doar nu o fi fata lu' nuti de la 3. ca seamana. uite, ma, ca i-au pus tortul in cap ca sa n-o recunosc. ptiu, drace!".

vedeti voi? reclama asta la lemarco alb spulbera visele mai multor generatii de gospodine care au sperat ca il mai pot impresiona pe margelatu doar cu prajiturile lor, nu si cu fizicul. dar cum pot ele sa o intreaca pe vero (un personaj parca rupt din basme: o femeie super buna, care face niste prajituri de nota 10 si are cap de tort!! fetelor din bamboo, luati aminte!)? un razboi pierdut din start. deci, ce inteleg eu: realizatorii spotului ori au vrut sa le motiveze pe gospodine sa mearga la sala, ori au vrut sa starneasca un razboi intre ele si the new generation, ori au vrut sa faca din piersic un obsedat (eu unul m-am cam speriat prima oara cand am vazut spotul), ori...dar cine sa ii mai inteleaga? uitati-va la reclama si radeti cu mine! :))

afacere

sunt un donald trump in devenire. mi-a venit cea mai tare idee de afacere (pe langa o parcare supraetajata in cartierul tei; acolo unde proprietarii de masini reinventeaza in fiecare seara regulile stationarii): o agentie de publicitate. dar nu orice fel de agentie! una semi-pro in care sa nu poti sta decat un an, cat sa iti faci experienta pentru a a te angaja intr-una pro. evident ca glumesc. din pacate, este adevarat ca aproape toate agentiile din bucuresti cauta oameni cu experienta. dar aia care nu au, ce fac?

miercuri, 8 octombrie 2008

prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul

m-am prins si eu in plasa in care cad toti romanii. indiferent de varsta, sex, etnie, culoare, marimea penisului, respectiv a sanilor, toti isi dau cu parerea. nu conteaza ca n-au nici o treaba cu subiectul. ei baga mare, de parca le-ar fi rusine sa taca. "ce parere o sa isi faca vasile care se uita la mine de pe geam? o sa spuna la tot cartieru cat de prost sunt" se gandeste exemplarul romanesc pur-sange. dupa care trage aer in piept si face cele mai ciudate legaturi neuronale verbalizate in tampenii aka perle. (de ex. pentru simona sensual cabanosii sunt oamenii care traiesc in cabane). luni am facut si eu aceeasi greseala. bine...nu am scos o perla propriu-zis; hai, mai bine, sa va povestesc pe scurt ce mi s-a intamplat. am fost invitat la ...asa....la ce va ganditi?...nu ma, nu la bere... la o prezentare de moda :) si cum eram eu acolo, ghiocel neinitiat printre botezati si levintzi, i s-a pus pata unei blonde simpatice de la tvr sa imi ia un interviu. de ce tocmai mie? habar n-am. probabil ca fata mea trada acea naivitate si nevinovatie pe care o tradeaza privirea goala a unei blonde de bamboo. reactia mea cand a venit sa ma intrebe daca nu dau un interviu, fireasca: "sigur! cu cea mai mare placere". nu va zic cum se impleticea limba cand vorbeam de hainele pe care nici nu le vazusem, ca ajunsesem cu 10 minute mai devreme. vreme de cateva zeci de secunde am experimentat o combinatie intre senzatia de a intra in pamant de rusine, cea de prostie si cea de neputinta (de a iesi onorabil din situatia de c**** in care ma bagasem singur). cred ca nu mai are rost sa va descriu fata prezentatoarei, schimonosita de un zambet abia tinut in frau. diferenta dintre mine si altii: am constientizat greseala. m-am invatat minte si pe viitor o sa evit momentele astea. cel putin o sa incerc...:)

cautati cu incredere

Custom Search