marți, 27 decembrie 2011

Craciun fericit!


funny christmas ecard

Ho ho ho, dragii mosului! Cu o oarecare intarziere cauzata de lupta fara menajamente dusa cu porcariile si cu sticlele de vin, ma intorc invingator pe blogul personal. Motivul este simplu: vreau sa va urez ce se ureaza de Sarbatori! Adica multa sanatate, multa veselie si multa cumpatare in timpul meselor traditionale. Stiu ca ultima parte o sa imi aduca eticheta de "lup moralist" din partea celor care ma cunosc, dar na!, imi fac datoria de mic formator de opinie. Acestea fiind spuse, va multumesc inca o data voua, celor care imi urmariti blogul si va adresez un indemn tipic romanesc: spor la infulecat!

miercuri, 21 decembrie 2011

Mos Craciun, cum facem cu traficul in Bucuresti?

Pe langa frumusetea Sarbatorilor tapetate cu albul zapezii, cu mirosul cozonacilor scosi din cuptor, cu armonia colindelor, cu o multime de cadouri si de filme cu reni, decembrie mai vine cu ceva in Bucuresti: cu traficul!! De fapt, toata magia de care vorbeam inainte, aia cu colinde si brazi verzi pe pereti, se pierde printre injuraturile de mama, tata, surori, nepoti, veri de gradul 2 si copii nenascuti pe care soferii le scot din desaga plina cu expresii de duh a Mos Craciunului de Romania. Degeaba mergi tu acasa cu plasa plina de cadouri, te asezi in fotoliu si dai drumul sa-ti cante Hrusca, iti iei in brate copiii si le spui povesti frumoase despre cum Craciunul ne face pe toti mai buni. Asta e vrajeala. Mai devreme ce gandeai cand ai trimis carnatul imobil de masini si soferi din fata ta fix in ce-au avut mamele lor mai frumos si mai de pret?



Cam asa se desfasoara ostilitatile pe strazile din Bucuresti in luna decembrie. Ce nu inteleg eu este de unde au iesit atatea masini pe strada? A primit lumea prime de Craciun si acum are bani sa bage benzina? E prea frumos afara si trebuie sa ne bucuram de cauciucurile de vara inainte sa lasam masina in parcare la prima ninsoare? Avem chiar atat de multi bani incat trebuie sa umplem portbagajele cu cumparaturi? Sau pur si simplu luminile de pe Magheru se vad mai bine din masina decat de pe trotuar?

Cert e ca 1 decembrie si aprinsul luminilor de Craciun a coincis cu trecerea unei frontiere invizibile dintr-un un oras cu un trafic normal intr-un oras blocat la propriu. Daca imi spunea cineva pe 30 noiembrie: "Frate, de maine o sa faci 45 de minute din Tei pana la Universitate" ii ziceam ca insulta inteligenta bucurestenilor, dar si traiul greu pe care il au cetatenii capitalei.

Acum bag capul in pamant si ii intreb in gand pe toti cei care blocheaza intersectiile, strazile, stradutele, sensurile giratorii, parcarile, etc.: "De unde ati iesit, fratilor?"

marți, 6 decembrie 2011

Club Gaia... o experienta ciudata

Am fost la pitzipongeala?!

Dupa cantarea de sambata am plecat cu Amalia, Anca, Theo si Ingrid in... Club Gaia! Invitatia ne fusese facuta de prietenii nostri, Tom si Irina, care se luptau de mama focului cu o sticla de whiskey prea plina ca sa se lase infranta cu usurinta fara nici un ajutor din exterior. Dupa cateva aventuri care tin de firea etern complicata a femeii - tocuri, daca nu tocuri atunci nu merg, alta rochie, alt loc alte obiceiuri vestimentare - am ajuns. Am parcat plini de mandrie nationala Logan-ul lui Theo intre un Range Rover si un Mercedes si am purces catre locul pierzaniei.

Gaia este o "fata" mare, patrata, cu un bar patrat pe mijloc de unde lumea poate sa bea ce vrea. Fatuca are forma de hala, hala are pereti, iar peretii sunt ticsiti cu plasme si picturi rupestro-renascentiste infatisand femei in deplinatatea goliciunii lor - adica in pasarica goala. Preturile sunt acceptabile daca te cheama Poponetz, Natafletz, Bombonel sau Felix Miaunel. Pentru ceilalti sunt doar niste preturi mari justificate de misticismul atmosferei pe care nu o mai intalnesti nicaieri: fete deghizate in barbati, cu mustata vopsita, miscandu-se adormit pe bar, baieti carora le place mai mult spatele decat fata, multe pitzi, multi barbati potenti financiar in cautare de pitzi si un DJ cam ametit care o perioada a ciopartit toate piesele dupa primul refren.

Hai, cititi si dincolo de randuri pentru ca, de fapt, vorbesc de bine locul ala! In afara de baia superjegoasa care mi-a adus aminte ca si cu bani si fara bani, barbatii tot pe colac fac pipi, locul arata bine. Este adevarat ca mai mult decat bine, Club Gaia arata dubios. Pentru cine nu este obisnuit cu asemenea locuri, iti da o senzatie de film hollywoodian unde Wesley Snipes merge sa-i dea o lectie de batuta olteneasca marelui traficant de droguri columbian. Candelabrul imens de deasupra barului impreuna cu felinarele de moda veche fac toti banii cand se aprind in ritmul muzicii. Oamenii danseaza, fiecare dupa puterile lui, DJ-ul baga chiar muzica misto atunci cand nu macelareste melodiile, iar picturile si capetele de cerb de pe pereti te transpun intr-o lume in care multi incep sa vada dragoni si curcubee...

Eu, fara inclinatii prea artistice, m-am multumit cu sticla de whiskey golita pe jumatate de Mr. Tom, cu o companie foarte placuta, cu un "lap-dance" simpatic de amatoricesc oferit de Amalia si cu satisfactia de a ma duce intr-un club de fitze cu bocanci si camasa western :)

Concluzie finala: m-as intoarce in locul ala pentru exotismul pe care astfel de locuri il au pentru gusturile mele prea traditionaliste. Cred ca incep sa ma reinventez: pentru mine primul contact cu Clubul Gaia a fost o experienta ciudata.
Si tocmai asta mi-a placut!

vineri, 2 decembrie 2011

Calator de noapte pe drumuri nationale romanesti

1 decembrie 2011 ... 18.05

Ma intorc de la Oradea. Sunt in masina, conduce Amalia si George sta in dreapta. E deja 6 seara. Lasam in dreapta noastra Alba-Iulia animata astazi mai mult decat de obicei cu ocazia zilei nationale. E 1 decembrie si ma gandesc la ce inseamna Romania si romanism. Sincer, nu prea mai stiu… Tot ce stiu e ca in decembrie soarele ne paraseste ceva mai repede, iar afara e bezna. Si ca drumul nu se vede. Ca semnalizarea publica este inexistenta. Ca strada e denivelata si cu gropi. Ca fiecare metru pe care il parcurgi isi rezerva dreptul de a te surprinde neplacut la adapostul intunericului total si al farurilor puternice care se vad din sens opus. Si mai stiu ca platim taxe, ca platim amenzi, ca platim roviniete si autostrazi in acelasi timp (nicaieri in Europa nu se mai intampla asta). Poate ca ar trebui sa explicam intructva recordul negativ al celor mai multe accidente prin faptul la fel de adevarat ca Romania are cele mai proaste si mai prost semnalizate drumuri din Uniunea Europeana.

Noi ne continuam aventura prin intuneric. Am trecut de Alba-Iulia. Urmeaza Sibiu, Valea Oltului, Pitesti si, in fine, cea mai interesanta parte a drumului…”autostrada” cufundata in bezna Bucuresti-Pitesti. La multi ani tuturor romanilor! La multi ani, Romania! La multi ani CNADNR! (n.a.: CNADNR = Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale)

luni, 18 iulie 2011

Barfa si de ce romanii isi pun banca in fata curtii



Intr-o frumoasa zi de vara, ca multe altele neiertata de urgia ploilor torentiale, jumatatea mea mai buna a facut o observatie cat se poate de simpla si inteleapta (probabil nu e prima persoana care observa lucrul asta, dar cum in alta parte nu l-am mai auzit, ii rezerv ei drepturile de copyright). In timp ce admiram frumusetea satelor din jurul Bucurestiului (intre noi fie vorba, dovada vie ca pana sa mirosim bogatia civilizata a oocidentului la care aspiram vor mai trece cateva decenii), Amalia ma intreaba cu naivitate teatrala: “Ai observat ca romanii isi pun banca in fata portii, in loc sa o puna in curte?”. O observatie de bun-simt si la indemana oricui. Si atunci ne-am gandit noi cat de multe lucruri poate sa spuna gestul asta despre firea romanului.

Sa fie nevoia inofensiva de socializare, intr-o lume in care civilizatia dictata de mass-media se confunda cu izolarea si anxietatea individului? Ei, as! Poti sa socializezi inofensiv si in propria curte daca e pana acolo. Mai degraba e nevoia romanului invatat de sute de ani sa traga cu ochiul in curtea vecinului. Nevoia romanului de a iscodi orice persoana noua care trece prin fata casei lui. De acolo se vede mai bine cu ce plase vine vecina de la cumparaturi, cine vine in vizita la ea acasa, la ce ora, cu cine, cand, cum….Sateanul roman transormat intr-un burete informational inmagazineaza tot pentru ca, mai apoi, cu ceilalti vecini sa dea nastere unui fenomen cat se poate de nobil: “barfa!”. Apropo, stiati ca vecina de la 4 il inseala pe barbat’su’ cu unu’ mai tinerel asa, imbracat tot timpul la costum? Eu nu stiu ce fac ei, dar de doua ori pe saptamana vine ala si sta vreo 2 ore la ea cand e sotul plecat. Bine, nu ma bag eu…e treaba lor…Dar oare barbat’su’ stie? Hmm…

joi, 12 mai 2011

Un simplu... gunoi


Toata lumea are un gunoi in casa, nu? Il vedeti acolo in coltul in care sta de fiecare data asteptand sa mai bagati un rest in sac. Dar v-ati gandit vreodata cum ar fi daca gunoiul ar avea viata? Va dati seama cate sentimente amestecate ar fi intr-o singura galeata? S-ar bate acolo inocenta cutiei de lapte cu perversitatea unei bucati de peste aruncate cu 2 zile in urma. S-ar lupta pe viata si pe moarte simpaticele ambalaje de ciocolata, prea vesele de fel, cu acra salata ofilita de prea mult otet. Ce sa mai? In inima controversatului sac de gunoi s-ar produce mare agitatie. Ar fi ba nervos, ba fericit, ba simpatic, ba nesuferit, ba, ba, ba... Una peste alta, cat de bine e totusi pentru gunoi ca nu e viu. Altfel s-ar lega si s-ar arunca singur la tomberon. Pentru ca prea multe trairi te pot interna cu norma completa fix in cel mai luxos salon de la spitalul de nebuni...

marți, 19 aprilie 2011

HaHaHa Production lanseaza The dAdA - "Ne doare la..."

Se pare ca am inceput sa folosesc blog-ul numai in scopuri personale:)

Asadar, hai sa facem putina reclama. Joi, 21 aprilie, trupa Tha dAdA in colaborare cu HaHaHa Production, label din care face parte, lanseaza oficial single-ul "Ne doare la.." pe www.monden.info. "Ne doare la..." este o piesa amuzanta, actuala, cat se poate de sincera in ceea ce-i priveste pe membrii trupei, printre care ma numar si eu, membrii care, contrar rigorilor societatii in care traim, se incapataneaza sa stea degeaba... pardon, sa faca doar muzica :) Cantecul isi propune sa aduca putina veselie in inimile romanilor prea impovarati cu greutatile vietii pe plaiuri mioritice, dar pe care ii doare la...

Pana joi va incit cu un teaser la fel de amuzant! Enjoy!

vineri, 25 februarie 2011

Romania, Bucuresti... doar mocirla

Pot sa spun ca, prin amabilitatea fratelui meu, ma numar printre bucurosii care conduc o masina. Spun bucurosii pentru ca imi sunt cunoscute autobuzele pline pana la refuz, cu usa abia inchizandu-se din cauza oamenilor ramasi pe scara. Tot cunoscuta imi este si senzatia pe care o incerci cand stai la 40 de grade langa un gras certat cu apa si sapunul imbracat doar in maiou. Imi sunt cunoscute spectacolele de manele batute pe scaune si oferite de cocalari fara aprobarea calatorilor. Si la fel de cunoscute imi sunt fetele impasibile ale oamenilor cand o gasca de tigani inconjoara o batrana ca sa-i fure portofelul.


Astazi, insa, mi-a venit sa injur in toate limbile. Nu are legatura cu transportul in comun sau cu masina. Singura conexiune este ca atunci cand ai masina ta nu esti nevoit sa mergi prin toate baltile si noroaiele de dupa topirea zapezii. Azi nu mi-a iesit.

Intamplarea face ca dimineata a trebuit sa merg la un casting in tinuta office. Mi-am pus pantofii proaspat lustruiti si am iesit din casa. Daca stiam ce ma asteapta ii bagam frumusel intr-o plasa si luam bocancii… Afara, masina era inzapezita (nu am coborat ieri sa o salvez din ghearele ninsorii), iar in jurul ei, stapanea o pata imensa de noroi. De-aici a inceput sa mi se urce sangele in cap. Am tinut-o 15 min in salturi de caprioara intre masina, balti si noroi. Am facut uz de toate injuraturile in toate limbile pe care le cunosc. M-am certat cu soferii cretini care ma claxonau sa ma dau la o parte din calea lor, desi alternativa mea era o mare balta! Mi-am murdarit haina (nu am inteles cum poate sa fie mocirla pana si pe masina)… Ma rog, am rezolvat pana la urma pantofii cu cateva servetele (vreo 6).

Concluzia: suntem o tara de nimic! Exact ca romanii care-si tin ML-u in fata blocului din Berceni, ne place sa avem cel mai inalt brad de Craciun, cea mai mare instalatie de beculete din Europa, cel mai mare tort, etc, dar nu suntem in stare sa stergem praful de pe strada. Avem fite de Bamboo, avem miliardari in euro, blocuri de sticla si Ferrari, dar cand ne dam jos din masina intram in mocirla pana la glezne. Ne place sa povestim cand ne intoarcem din excursii prin alte tari cat de curat era pe strada si ca nu era nici o hartie pe jos. Aici nici macar nu stim unde e cosul de gunoi. Sau daca stim, il evitam.

Nu rar mi s-a intamplat sa gasesc un meniu complet pe masina : felul unu, cateva rosioare taiate finut si ceva branza ca aperitiv pe parbriz; felul doi, niste ciorbita de perisoare pe capota din fata, iar pe portbagaj, prin amabilitatea vecinului un schelet de peste (era duminica, deci era dezlegare). Toate aruncate de la balcon.

Concluziile le trageti voi singuri… Oricum, pacat!

Facebook sau iluzia noii societati


De ceva vreme imi doresc sa scriu despre lucrul asta! Pentru ca lucrul asta deja influenteaza viata oamenilor la nivel mondial: darama guverne, da bani, inventeaza vedete, scrie istorie, creeaza dependenti, da in gat mafioti, castiga Globuri de aur, etc. A devenit cel mai bun prieten al omului. Profilele au devenit alter-ego-urile personajelor reale. Vieti intregi sunt desfasurate in fata prietenilor virtuali. Aici se traiesc drame sentimentale mai puternice chiar decat parintii sacrificiului erotic, Romeo si jumatatea lui mai buna, Julieta.

Cred ca v-ati prins deja despre ce e vorba. Facebook-ul este genial doar prin simplul fapt ca raspunde incredibil de bine nevoilor voyeuriste, fetisiste si narcisiste ale firii umane. Este inventia psihologica a secolului! Cred ca Zuckerberg daca s-ar fi nascut acum ceva timp, ar fi fost cel mai bun prieten al lui Freud.

Iar Freud, daca ar fi trait in zilele noastre, si-ar fi publicat interpretarile cu tenta sexuala ale viselor si ar fi primit mii de comment-uri: "Dude, am visat ca mama ma certa pentru ca am stricat skate-ul. Wtf?", raspuns: "Inseamna ca in sinea ta tii frustrari legate de copilarie si de imaginea mamei tale, prezenta feminina care te-a influentat cel mai tare. Era autoritara. Te simti vinovat ca nu ai putut sa ii fii pe plac. Deci, ai o problema cu femeile. Nu poti sa le satisfaci. Nu iti plac. Deci esti gay!"

Una peste alta, oamenii nu constientizeaza ca pe sigla Facebook scrie pericol. Tot conceptul nu face altceva decat sa destabilizeze structurile si reperele de ordin social, dar si individual ale oamenilor. In America FB a devenit unul din principalele motive de divort (unul din parteneri, sa zicem barbatul - ca doar nu sunt misogin :P - da add unei persoane de sex opus; persoana aia isi uploadeaza cele mai bune poze lucrate in Photoshop; partenerul se indragosteste de imaginea ideala a bucilor pe care tocmai le-a vazut in albumul numit "Simply me": nu celulita, nu haine, nu nimic; se uita in stanga, vede imaginea bucilor cu celulita cu care e obisnuit in fiecare zi; pune in balanta; castiga bucile perfecte; intenteaza divort! femeia isi schimba status-ul in single si isi scrie pe wall fiecare lacrima pe care o varsa in amintirea profilului comun de Facebook pe care il avea familia ei tocmai destramata; si povestea poate continua la nesfarsit)

De asemenea, se pare ca toti raman indiferenti la faptul ca toate datele le sunt stocate permanent pe servere-le companiei. "Ei, si? Doar nu am nimic de ascuns", isi spune Gigel. Nu ai, dar poate o sa ai. Sau poate modul tau de a varsa bere pe tine si pe blonda de langa noaptea in club nu e pe placul angajatorului la poarta caruia ai batut si care s-a informat despre tine pe facebook.

Pe Facebook, care sa nu uitam ca are capital si sustinere cat se poate de americana, au inceput de curand revoltele din statele arabe. Si in continuare ramane un instrument de comunicare si planificare pentru dizidenti.

etc...

Poate are si partile lui bune, nu contest. Cert e ca lumea a uitat ca se poate trai si fara Facebook. Din pacate, in momentul asta s-a ajuns in punctul in care daca nu ai profil, social, nu mai existi. Doar toti prietenii tai sunt acolo. Familia, colegii, seful, tiganul din colt, sectoristul, Monica Columbeanu, toti!!

P.S.: Eu daca nu mai am profil de un an, inseamna ca de un an nu mai exist? :-s

vineri, 4 februarie 2011

The dAdA la "Rosia Montana - 1880 de ani de atestare documentara"


Duminica, 6 februarie, Rosia Montana implineste 1880 de ani de atestare documentara. Mult mai multi ani decat pot sa numere americanii care stau in spatele Rosia Montana Gold Corporation.

O sa fie inca un prilej ca noi sa militam pentru conservarea zonei. Evenimentul desfasurat cu ocazia asta are loc la Clubul Taranului din Bucuresti.

Mai mult, spre seara The dAdA si Partizan v-au pregatit un concert de zile mari. Va asteptam acolo. Intrarea e libera.

Mandria lui Putin: curajul si ambitia poporului rus!

Tocmai cand ma gandeam ca a mai trecut o zi fara un subiect amuzant pe care sa-l pot posta pe blog, iata ca din Est mi-a venit salvarea. Si de unde mai exact? De la vechii nostri prieteni, rusi. Bai, rusii astia se aseamana din atatea puncte de vedere cu noi, romanii incat ma mir ca directia politica a domnului Basescu merge pe axa Londra-Washington, in loc sa traverseze Nistrul in drum spre Moscova (ciudata decizia presedintelui roman daca tinem cont de inclinatia la mai mult de 45 de grade - cu siguranta nu celsius - pe care o are dansul catre bauturile mai tari din nastere).

Asadar, Rusia, acest izvor nesecat de putere politica si militara, dar si de boema si arta de mare valoare, ne ofera exemple in fiecare zi. Un popor dominat de dorinta de a reusi, un popor ambitios si darz. Si asta se vede la cel mai inalt nivel, unde "presedintele" Putin este un exemplu pentru orice urmas al celui mai brav popor slav: zi de zi face demonstratia calitatilor sale de fost agent KGB - centura neagra, vanatoare de balene, 4568 de limbi straine cunoscute: de la mult prea neprietenoasa engleza, pana la aramaica, greaca veche si toate dialectele masailor din Africa - cele mai frumoase femei, pe deasupra si rusoiace, etc. Ce sa mai? Un conducator aproape la fel de "luminat si viteaz" ca al nost' Gigi. Aproape ca sunt invidiosi englezii cu Bond'ul lor pe Marele Kent de la Rasarit).

Si cum unui popor ii sta bine sa faca cinste conducatorilor sai, oamenii imprumuta din frumoasele insusiri ale liderilor. Astfel, un domn rus, nici pe departe la fel de antrenat ca domnul Putin, dar cu siguranta la fel de ambitios si de puternic, a vrut cu orice pret sa le demonstreze celor din jur si intregii lumi ceea ce "poate muschii lui" (si creierul de maimuta, as adauga eu).

Pulbere de beat, omul suparat ca nu il vede bine pe Putin la stiri, s-a gandit sa rezolve problema de ordin tehnic prin propriile puteri. Doar nu era ca urmasul tarului Petru sa apeleze la serviciile micilor burghezi cu firme de depanare televizoare. Si decide sa ia taurul de coarne, fix la etajul 4. Si, cum norocul nu tine intotdeauna cu cei puternici, stimabilul a cazut. Va dati seama ca un picaj in gol de la vreo 15 metri nu e tocmai placut.

Dar, dupa o scurta pauza in care si-a facut calculele (cate coaste si-a rupt, daca rotula mai este la locul ei, care sunt sansele sa biruiasca in lupta cu antena care zacea fara suflare la capul lui), si-a adunat fortele si cu hotararea sutelor de generatii al caror sange ii curge prin vene a plecat la contra-atac. Si pe unde altundeva decat tot pe unde a cazut. Ghinionul a facut ca, pe la etajul 1, camarazii lui, neimpartasind acelasi curaj - care le face cinste numai celor care raman in istorie ca mari oameni - sa-i opreasca abuziv ascensiunea. Astfel a ramas saracul rus si cu coastele rupte si cu coada intre picioare. Antena l-a invins. Deci se poate americanilor. Numai ca trebuie sa le dati sa bea mult. S-ar putea totusi sa aveti surprize. Unde e mai frig, se pare ca si ficatul e mai puternic.

Luati de vedeti si va bucurati:



Chiar! Va imaginati un Heads up cu shot-uri intre Putin si Obama? Eu pariez pe Marele Kent al Rasaritului!

joi, 27 ianuarie 2011

Relansam, luptam si castigam!

M-am hotarat! Relansez blogul! Bine… vorba vine il relansez. Incep sa scriu din nou. Am observat ca noua moda este sa nisam. Nisam tot! De la scutece care nu mai sunt pentru toti bebelusii, ci doar pentru cei ce tin suzeta intr-o parte, pana la tractoarele care ara numai campurile cultivate cu orez. Ma rog... mai in gluma, mai in serios, aproape toate blogurile sunt nisate. Si atunci cum sa rezist eu in mafia asta? Foarte simplu! Nu mi-am propus sa ma schimb. In contiuare scriu ce imi vine in minte si… atat! Asa ca cititi gandurile intunecate ale ultimului print al blogului generalist. Salvatorul ideilor fara sens! Supereroul aberatiilor! Eu insumi!

cautati cu incredere

Custom Search