vineri, 25 februarie 2011

Romania, Bucuresti... doar mocirla

Pot sa spun ca, prin amabilitatea fratelui meu, ma numar printre bucurosii care conduc o masina. Spun bucurosii pentru ca imi sunt cunoscute autobuzele pline pana la refuz, cu usa abia inchizandu-se din cauza oamenilor ramasi pe scara. Tot cunoscuta imi este si senzatia pe care o incerci cand stai la 40 de grade langa un gras certat cu apa si sapunul imbracat doar in maiou. Imi sunt cunoscute spectacolele de manele batute pe scaune si oferite de cocalari fara aprobarea calatorilor. Si la fel de cunoscute imi sunt fetele impasibile ale oamenilor cand o gasca de tigani inconjoara o batrana ca sa-i fure portofelul.


Astazi, insa, mi-a venit sa injur in toate limbile. Nu are legatura cu transportul in comun sau cu masina. Singura conexiune este ca atunci cand ai masina ta nu esti nevoit sa mergi prin toate baltile si noroaiele de dupa topirea zapezii. Azi nu mi-a iesit.

Intamplarea face ca dimineata a trebuit sa merg la un casting in tinuta office. Mi-am pus pantofii proaspat lustruiti si am iesit din casa. Daca stiam ce ma asteapta ii bagam frumusel intr-o plasa si luam bocancii… Afara, masina era inzapezita (nu am coborat ieri sa o salvez din ghearele ninsorii), iar in jurul ei, stapanea o pata imensa de noroi. De-aici a inceput sa mi se urce sangele in cap. Am tinut-o 15 min in salturi de caprioara intre masina, balti si noroi. Am facut uz de toate injuraturile in toate limbile pe care le cunosc. M-am certat cu soferii cretini care ma claxonau sa ma dau la o parte din calea lor, desi alternativa mea era o mare balta! Mi-am murdarit haina (nu am inteles cum poate sa fie mocirla pana si pe masina)… Ma rog, am rezolvat pana la urma pantofii cu cateva servetele (vreo 6).

Concluzia: suntem o tara de nimic! Exact ca romanii care-si tin ML-u in fata blocului din Berceni, ne place sa avem cel mai inalt brad de Craciun, cea mai mare instalatie de beculete din Europa, cel mai mare tort, etc, dar nu suntem in stare sa stergem praful de pe strada. Avem fite de Bamboo, avem miliardari in euro, blocuri de sticla si Ferrari, dar cand ne dam jos din masina intram in mocirla pana la glezne. Ne place sa povestim cand ne intoarcem din excursii prin alte tari cat de curat era pe strada si ca nu era nici o hartie pe jos. Aici nici macar nu stim unde e cosul de gunoi. Sau daca stim, il evitam.

Nu rar mi s-a intamplat sa gasesc un meniu complet pe masina : felul unu, cateva rosioare taiate finut si ceva branza ca aperitiv pe parbriz; felul doi, niste ciorbita de perisoare pe capota din fata, iar pe portbagaj, prin amabilitatea vecinului un schelet de peste (era duminica, deci era dezlegare). Toate aruncate de la balcon.

Concluziile le trageti voi singuri… Oricum, pacat!

Facebook sau iluzia noii societati


De ceva vreme imi doresc sa scriu despre lucrul asta! Pentru ca lucrul asta deja influenteaza viata oamenilor la nivel mondial: darama guverne, da bani, inventeaza vedete, scrie istorie, creeaza dependenti, da in gat mafioti, castiga Globuri de aur, etc. A devenit cel mai bun prieten al omului. Profilele au devenit alter-ego-urile personajelor reale. Vieti intregi sunt desfasurate in fata prietenilor virtuali. Aici se traiesc drame sentimentale mai puternice chiar decat parintii sacrificiului erotic, Romeo si jumatatea lui mai buna, Julieta.

Cred ca v-ati prins deja despre ce e vorba. Facebook-ul este genial doar prin simplul fapt ca raspunde incredibil de bine nevoilor voyeuriste, fetisiste si narcisiste ale firii umane. Este inventia psihologica a secolului! Cred ca Zuckerberg daca s-ar fi nascut acum ceva timp, ar fi fost cel mai bun prieten al lui Freud.

Iar Freud, daca ar fi trait in zilele noastre, si-ar fi publicat interpretarile cu tenta sexuala ale viselor si ar fi primit mii de comment-uri: "Dude, am visat ca mama ma certa pentru ca am stricat skate-ul. Wtf?", raspuns: "Inseamna ca in sinea ta tii frustrari legate de copilarie si de imaginea mamei tale, prezenta feminina care te-a influentat cel mai tare. Era autoritara. Te simti vinovat ca nu ai putut sa ii fii pe plac. Deci, ai o problema cu femeile. Nu poti sa le satisfaci. Nu iti plac. Deci esti gay!"

Una peste alta, oamenii nu constientizeaza ca pe sigla Facebook scrie pericol. Tot conceptul nu face altceva decat sa destabilizeze structurile si reperele de ordin social, dar si individual ale oamenilor. In America FB a devenit unul din principalele motive de divort (unul din parteneri, sa zicem barbatul - ca doar nu sunt misogin :P - da add unei persoane de sex opus; persoana aia isi uploadeaza cele mai bune poze lucrate in Photoshop; partenerul se indragosteste de imaginea ideala a bucilor pe care tocmai le-a vazut in albumul numit "Simply me": nu celulita, nu haine, nu nimic; se uita in stanga, vede imaginea bucilor cu celulita cu care e obisnuit in fiecare zi; pune in balanta; castiga bucile perfecte; intenteaza divort! femeia isi schimba status-ul in single si isi scrie pe wall fiecare lacrima pe care o varsa in amintirea profilului comun de Facebook pe care il avea familia ei tocmai destramata; si povestea poate continua la nesfarsit)

De asemenea, se pare ca toti raman indiferenti la faptul ca toate datele le sunt stocate permanent pe servere-le companiei. "Ei, si? Doar nu am nimic de ascuns", isi spune Gigel. Nu ai, dar poate o sa ai. Sau poate modul tau de a varsa bere pe tine si pe blonda de langa noaptea in club nu e pe placul angajatorului la poarta caruia ai batut si care s-a informat despre tine pe facebook.

Pe Facebook, care sa nu uitam ca are capital si sustinere cat se poate de americana, au inceput de curand revoltele din statele arabe. Si in continuare ramane un instrument de comunicare si planificare pentru dizidenti.

etc...

Poate are si partile lui bune, nu contest. Cert e ca lumea a uitat ca se poate trai si fara Facebook. Din pacate, in momentul asta s-a ajuns in punctul in care daca nu ai profil, social, nu mai existi. Doar toti prietenii tai sunt acolo. Familia, colegii, seful, tiganul din colt, sectoristul, Monica Columbeanu, toti!!

P.S.: Eu daca nu mai am profil de un an, inseamna ca de un an nu mai exist? :-s

vineri, 4 februarie 2011

The dAdA la "Rosia Montana - 1880 de ani de atestare documentara"


Duminica, 6 februarie, Rosia Montana implineste 1880 de ani de atestare documentara. Mult mai multi ani decat pot sa numere americanii care stau in spatele Rosia Montana Gold Corporation.

O sa fie inca un prilej ca noi sa militam pentru conservarea zonei. Evenimentul desfasurat cu ocazia asta are loc la Clubul Taranului din Bucuresti.

Mai mult, spre seara The dAdA si Partizan v-au pregatit un concert de zile mari. Va asteptam acolo. Intrarea e libera.

Mandria lui Putin: curajul si ambitia poporului rus!

Tocmai cand ma gandeam ca a mai trecut o zi fara un subiect amuzant pe care sa-l pot posta pe blog, iata ca din Est mi-a venit salvarea. Si de unde mai exact? De la vechii nostri prieteni, rusi. Bai, rusii astia se aseamana din atatea puncte de vedere cu noi, romanii incat ma mir ca directia politica a domnului Basescu merge pe axa Londra-Washington, in loc sa traverseze Nistrul in drum spre Moscova (ciudata decizia presedintelui roman daca tinem cont de inclinatia la mai mult de 45 de grade - cu siguranta nu celsius - pe care o are dansul catre bauturile mai tari din nastere).

Asadar, Rusia, acest izvor nesecat de putere politica si militara, dar si de boema si arta de mare valoare, ne ofera exemple in fiecare zi. Un popor dominat de dorinta de a reusi, un popor ambitios si darz. Si asta se vede la cel mai inalt nivel, unde "presedintele" Putin este un exemplu pentru orice urmas al celui mai brav popor slav: zi de zi face demonstratia calitatilor sale de fost agent KGB - centura neagra, vanatoare de balene, 4568 de limbi straine cunoscute: de la mult prea neprietenoasa engleza, pana la aramaica, greaca veche si toate dialectele masailor din Africa - cele mai frumoase femei, pe deasupra si rusoiace, etc. Ce sa mai? Un conducator aproape la fel de "luminat si viteaz" ca al nost' Gigi. Aproape ca sunt invidiosi englezii cu Bond'ul lor pe Marele Kent de la Rasarit).

Si cum unui popor ii sta bine sa faca cinste conducatorilor sai, oamenii imprumuta din frumoasele insusiri ale liderilor. Astfel, un domn rus, nici pe departe la fel de antrenat ca domnul Putin, dar cu siguranta la fel de ambitios si de puternic, a vrut cu orice pret sa le demonstreze celor din jur si intregii lumi ceea ce "poate muschii lui" (si creierul de maimuta, as adauga eu).

Pulbere de beat, omul suparat ca nu il vede bine pe Putin la stiri, s-a gandit sa rezolve problema de ordin tehnic prin propriile puteri. Doar nu era ca urmasul tarului Petru sa apeleze la serviciile micilor burghezi cu firme de depanare televizoare. Si decide sa ia taurul de coarne, fix la etajul 4. Si, cum norocul nu tine intotdeauna cu cei puternici, stimabilul a cazut. Va dati seama ca un picaj in gol de la vreo 15 metri nu e tocmai placut.

Dar, dupa o scurta pauza in care si-a facut calculele (cate coaste si-a rupt, daca rotula mai este la locul ei, care sunt sansele sa biruiasca in lupta cu antena care zacea fara suflare la capul lui), si-a adunat fortele si cu hotararea sutelor de generatii al caror sange ii curge prin vene a plecat la contra-atac. Si pe unde altundeva decat tot pe unde a cazut. Ghinionul a facut ca, pe la etajul 1, camarazii lui, neimpartasind acelasi curaj - care le face cinste numai celor care raman in istorie ca mari oameni - sa-i opreasca abuziv ascensiunea. Astfel a ramas saracul rus si cu coastele rupte si cu coada intre picioare. Antena l-a invins. Deci se poate americanilor. Numai ca trebuie sa le dati sa bea mult. S-ar putea totusi sa aveti surprize. Unde e mai frig, se pare ca si ficatul e mai puternic.

Luati de vedeti si va bucurati:



Chiar! Va imaginati un Heads up cu shot-uri intre Putin si Obama? Eu pariez pe Marele Kent al Rasaritului!

cautati cu incredere

Custom Search