joi, 1 martie 2012

1 martie


Ei, si iata ca a venit si 1 martie. Va urez tuturor, indiferent de sexul pe care il aveti sau il practicati, sa aveti o primavara frumoasa! Cel mai important este ca atunci cand se va termina sa nu spuneti ca a trecut degeaba. Spor!

vineri, 10 februarie 2012

Guinness - Really black!

Va readuc in atentie o creatie pe care am realizat-o acum cativa ani alaturi de bunul meu prieten, Tom (pe vremea aia Adobe Photoshop era motiv sa-mi prind urechile:)

joi, 2 februarie 2012

WizzAir, Blue Air, German Wings si Aeroportul Baneasa - coada, frate!!


05.30 dimineata!

5 zboruri in decurs de 40 de minute. Vreo 100 de oameni pentru fiecare zbor (poate chiar mai multi) - total: 500-600 de insi. Doua culoare de acces catre controlul pasapoartelor. Patru angajati care controleaza pasapoartele (in cazul fericit in care unul nu merge pana la baie/mananca un covrig/flirteaza cu sefa cea sexy, etc.). Patru porti de detectare a metalelor, una defecta; deci trei. Politisti de frontiera care ii controleaza pe oameni cu entuziasmul cu care ar manca un cal mort. Rezultat: o coada imensa rotunda care spre capat se transforma intr-un sir. Femei nerabdatoare care se imbluzesc fara sa tina cont de cei din fata lor. Injuraturi, replici destepte, ironii fine, reprezentatii ale oratorilor anonimi pe tema bunului-simt si a timpurilor demult trecute. Nervi, atacuri de panica, zambete ironice, oftaturi lungi. Iarasi injuraturi...

Concluzie: in luminoasa capitala a noii Romanii europene cu care ne mandrim de mama focului exista un portal magic intre doua lumi complet diferite. Localnicii l-au denumit Baneasa dupa porecla celei care a mostenit pe la 1750 satul Carstienesti, loc pe care acum se afla atat cartierul, cat si aeroportul. Se pare ca cel putin mai-marii aeroportului au tinut cu tot dinadinsul sa respecte sonoritatea aparte a cuvantului care ne duce cu gandul la trecut, la vechile organizari si la obiceiuri strabune. Altfel nu ne explicam ce cauta un aeroport in care timpul s-a oprit in loc si care arata ca cea mai fatoasa autogara de la tara intr-o lume in care cuvantul de ordine a devenit progresul.

Multi dintre cei care vor citi imi vor spune ca vina apartine in egala masura sefilor aeroportului si companiilor aeriene low-cost care pentru a-si reduce substantial cheltuielile aleg ieftin si ca locatie si ca interval orar. Multi ma vor condamna pentru pretentiile mele coborate parca din lumea fitzelor de bamboo: "frate, platesti putin, dar accepti ce ti se da! daca nu-ti convine muta-te pe Otopeni la 300 de euro cursa si aia vor avea grija sa nu stai atata la coada, sa te controleze mai magaiat si sa se uite la pasaportul tau cu priviri galese... bai ce pretentiosi sunt romanii astia!! ntz ntz ntz...".

Din pacate, problema tocmai asta e... Romanii nu sunt deloc pretentiosi. Se multumesc cu putin, chiar daca putinul ala inseamna terfelirea stimei de sine. "Respect" este un cuvant la care romanii de rand pot doar sa tanjeasca. Asa ca vor sta in continuare la cozi interminable pe Baneasa, cozi de care, repet, se fac vinovati in totalitate sefii aeroportului si companiile aeriene, si se vor calca in continuare in picioare. Pe nimeni nu o sa intereseze sa faca ceva pentru ca vocea multimii se reduce la un murmur de injuraturi pe care il aud doar vecinii din masa cea compacta.

Pe langa problema imbulzelii, aeroportul mai are una cel putin la fel de mare: felul in care arata! Este hidos! O parte din strainii care ajung pe Baneasa isi face cruce cu doua maini, cealalta parte se entuzismeaza la gandul ca odata iesiti din aeroport poate-poate vor vedea o maimuta mancand o banana in primul copac intalnit.

Concluzia: nu exista. Mergeti si vedeti de unii singuri. Chiar daca nu va cumparati bilet, stati la coada. Pe unii mai varstnici o sa-i cuprinda nostalgia vremurilor comuniste. Coada, tata!! Si injuraturi!!

P.S.: Din pacate, pentru ca fotografiatul este interzis pe aeroport, nu am nici o poza cu aglomeratia pe care sa v-o pun la dispozitie.


luni, 23 ianuarie 2012

The dAdA in Oscar's Pub

Iata niste poze pe care ni le-a facut prietenul meu, Bogdan Brasoveanu, vineri in Oscar's! Sper sa va placa. Mai multe gasiti pe profilul formatiei The dAdA.






































foto: Bodgan Brasoveanu

vineri, 13 ianuarie 2012

Aventura unui ziarist pe vremea lui Nicolae Ceausescu


Ajuns intr-o vizita oficiala si pe la Drobeta Tr. Severin, Marele Conducator si Indrumator al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, a tinut, evident, un discurs. Rezumatul trebuia publicat obligatoriu pe prima pagina in ziarul local. Soarta a facut ca in ziua respectiva sa fie chiar randul mamei mele sa arunce ultima privire peste continut si sa dea Bun de Tipar. Oboseala combinata cu nerabdarea tineretii si cu o usoara doza de neatentie a facut ca, in loc de "renuntarea la forta si la amentintarea cu forta" sa apara pe prima pagina "renuntarea la fusta si la amenintarea cu forta". Rezultatul: retragerea numerelor deja ajunse pe piata, oprirea rotativei pentru corectarea greselii si 10% mai putin din salariu timp de trei luni pentru maica-mea. Si unde mai ziceti ca numai in filmele lui Mungiu este retras ziarul de pe piata si este oprita rotativa... (vedeti: Amintiri din Epoca de aur, Legenda fotografului oficial).

X Factor USA, termen de comparatie pentru ai nostri

Clipul de mai jos vine ca raspuns la pseudo-concursurile muzicale care au starnit atata valva in Romania toamnei lui 2011... Il cheama Josh Karjcik, a ajuns in marea finala, iar mie mi se ridica parul pe maini cand il aud cantand... Este interesant sa-i urmariti intreaga evolutie in cadrul concursului X-Factor USA. A pierdut in fata unei cantarete fenomenale pe care o cheama Melanie Amaro. Urmarindu-i pe cei doi, varfuri de lance intr-un concurs in care toti sunt extrem de buni, ne intrebam oare cand vom ajunge si noi la nivelul ala... Sunt patriot, ma mandresc cu realizarile alor nostri, indiferent de domeniul in care se afirma, dar nu pot sa nu remarc prapastia uriasa care se intinde intre noi si ei cand vine vorba de descoperit voci de valoare mondiala! Si pentru ca m-a luat valul o sa uploadez si un video cu cea care a castigat marea finala.




miercuri, 11 ianuarie 2012

Basescu vs. Arafat: un razboi pierdut din start de...

Noul razboi pe care presedintele Romaniei si l-a inventat cu Raed Arafat mi-a amintit de o intamplare din copilarie...



Pe cand aveam vreo 12 ani am facut febra intr-o noapte. Era ceva serios: vreo 40 de grade. Maica-mea disperata ca odorul ei ardea mai ceva ca oul pe asfaltul incins a incercat n solutii cu 0 rezultate: a devalizat rezerva de medicamente din camara, si-a amintit de intelepciunea batraneasca si mi-a dat cu otet pe frunte si la incheieturi (cred ca cea mai odioasa decizie care se poate lua impotriva mea intr-un moment cand sunt complet lipsit de aparare), mi-a spus rugaciuni, m-a pupat, mi-a dat banane, ceai, miere, si tot ce mai face o mama, doar doar i-o mai scadea temperatura odraslei. Ultima solutie aleasa a fost sa sune la Salvare. Era vreo 2 noaptea. Vocea de la celalalt capat al firului, probabil impresionata de tanguielile unei mame speriate, i-a transmis prompt ca trimite imediat o ambulanta. Asta s-a intamplat de vreo 3 ori, pentru ca mama a tot sunat vazand ca nu apare nimeni. Rezultatul: temperatura mea a scazut, s-a facut dimineata, am privit-o pe maica-mea plecand la lucru cu licarul de fericire care se citeste in ochii fiecarui copil cand "sare" o zi de scoala si... m-am pus sa citesc. Pe la 09.00 suna telefonul! Era cineva de la Salvare. Ma intreba daca mai e nevoie de masina. Dupa 7 ore, 40 de grade, tanguieli si telefoane repetate...!!!

Dupa cativa ani, intr-o noapte la fel de grea, am sunat din nou la Ambulanta. De data asta la 112. In 15 minute un doctor suna la usa. A fost primul contact - transformat in uimire - cu un serviciu medical de interventie rapida in care cuvantul rapida nu a fost doar unul menit sa creeze iluzii de eficienta sociala in mintea cetatenilor de buna-credinta.

Culmea a fost ca experienta s-a repetat, dar ca orice om niciodata nu m-am intrebat cum s-a realizat schimbarea. Si nici ce inseamna SMURD. Si nici ce cauta un arab in fruntea lui. Si de ce unde e un accident nasol, un om pe moarte sau mai stiu eu ce grozavie, SMURD-ul este acolo.

Acum, dupa ce am inteles ca in sfarsit prin priceperea unui arab mai roman decat multi romani (vorba domnului Bacalbasa de la Galati) s-a reusit construirea unuia dintre putinele sisteme functionale din Romania, vine dom' presedinte si-mi da cu bata-n moalele capului. Domnule Basescu, eu oricum cred ca traim intr-o tara care se autodistruge pe zi ce trece, eu oricum am inceput sa am o adversitate fata de tot ce a ajuns sa insemne romanism si Romania zilelor noastre... De ce mai trebuie sa veniti si dumneavoastra sa imi amintiti ca banii in politica de la Cotroceni sau Victoria le dau croseu dupa croseu interesului national si patriotismului? Dragostea pentru bani a bagat-o intr-un colt pe cea pentru tara si ii da capace si suturi in cur in fiecare zi.

Eu inteleg ca interesele financiare sunt imense! Cred ca nici nu stiu eu sa numar cati bani se pot castiga de-aici. Cred ca nu sunt in stare sa numar nici macar cat le ies celor care le faciliteaza "afaceristilor" intrarea pe "piata". Dar, totusi, va intreb: chiar si unul din sistemele care a inceput sa functioneze trebuie daramat? Chiar si un roman care in cei 8 ani de voluntariat SMURD si-a demonstrat intreaga probitate morala si dragoste pentru semenii lui merita sa fie sacrificat? Oare nu sunt de ajuns celelalte combinatii facute alaturi de camarila dumneavoastra?

Eu as asemana lupta mediatica dintre Arafat si Basescu cu cea dintre profesionalism si politica. Si cred ca toti stim ce curva e politica si ce domn e profesionalismul...

Concluzii... nu prea am. Decat ca mi se confirma a nu stiu cata oara ca Romania ar trebui sa strige din toti plamanii "partieeeeeeee" in drumul pe care l-a apucat la vale. Vindem tot, si chilotii de pe noi, le dam suturi in plex si ratacitilor care au mai ramas cu gandul ca se mai poate face ceva si, in acelasi timp, umflam burtile fine ale celor care au aflat dupa revolutie ce inseamna Saint Tropez, Louis Vuitton si vila cu piscina. Vrem sa schimbam unul din putinele sisteme eficiente ale statului pentru a le face loc privatilor, ca doar trebuie sa mananca si stomacul lor, fratioare, mai ales din bani publici, adica din banii nostri. Imi pare rau ca un om care a facut treaba si mai are si bun-simt este tarat in jocul murdar pe care il presupune politica. Si imi pare rau ca romanii sunt romani. Mi-ar fi placut sa fie... nemti.

Stati pe-aproape! Urmeaza Rosia Montana! Si stiti care e cel mai crud adevar? Raportul de forte in Romania politica se va schimba, insa lucrurile in Romania romanilor vor ramane la fel. Asta daca o sa mai avem o Romanie a romanilor...

foto: cursdeguvernare.ro

cautati cu incredere

Custom Search