joi, 28 februarie 2013

Acul de la benzina: barometru pentru bunastarea natiunii

Motto: Mai intai a fost caruta.

E plin orasul de masini. Mertzane, Ursuleti, Rechini, Broscute, Dacii, etc. Parca fiecare locuitor al Bucurestiului s-a nascut cu schimbatorul in mana, cu piciorul infipt in acceleratie si cu injuraturile pe limba. I-am auzit pe multi care spuneau ca romanii o duc bine daca sunt atatea masini pe strada. Dar se inseala. Barometrul pentru starea sociala a romanilor nu este masina. Este acul de la benzina!! 


Multi romani isi permit sa stranga cu sacrificii mai mari sau mai mici macar doua, trei mii de euro ca sa isi ia un Logan la mana a doua sau un BMW "ursulet" din '90 cu 400.000 de km, putin mai obosit si cu cateva probleme de sanatate specifice batranetii. Unii vand un teren sau o garsoniera, iar altii fac un imprumut la banca sa isi cumpere o masina mai noua, mai fatoasa, cu mai multi caluti, cu mai multa piele, cu mai multe airbag-uri sau cu incalzire la fundulet. Dar, numai cei care isi permit cu adevarat baga teava de la pompa in orificiu, apasa cat pot si o lasa in treaba ei pana ce rezervorul mustaceste de placere cu plinul facut. Aia sunt lorzii soselelor. Si sunt putini la numar. Restul oamenilor, printre care ma invart si eu, stau cu ochii cat cepele pe afisajul de la pompa ca nu cumva sa depaseasca aia 50 de lei programati pentru saptamana asta. Si, daca din intamplare suma afisata este 49,98, mai apasa o data, de ciuda, ca "doar n-o sa ne fure astia pe noi! o sa-i furam noi pe ei!!". Si se bucura ca au tras teapa de 10 bani alora care le trag lor teapa de cativa ani incoace. Ce sa va zic? Bucuriile mici ne fac viata mai frumoasa! 

                                                                                   foto: Marco Poggioli (www.flickr.com)

Asadar, daca sunteti curiosi de starea natiunii, atat de bogata dupa numarul masinilor din trafic, opriti-va la un semafor si rugati-i pe soferi sa va arate acul de la benzina. 

Daca este sub prima linie, este nasol. Omu' din cat castiga isi plateste chiria, isi cumpara mancarea de la shaormeria din colt cat timp este la munca, face piata o data pe saptamana si iese duminica la cateva beri cu prietenii. Strange tot anul bani pentru vacanta si spera sa nu aiba probleme cu dantura ca sa nu-i cheltuiasca inainte.

Daca acul indica zona dintre prima linie si jumatatea rezervorului, tipul tocmai a luat salariul si a pus mai multa benzina, doar doar i-ar ajunge si pe saptamana viitoare. Asta castiga putin mai bine si are un job care ii solicita mai mult masina - poate distanta dintre blocul in care locuieste si locul de munca sau poate sarcinile de serviciu il fac un sofer mai activ. Merge la service-ul din colt, unde baietii care demontau incuietori de Dacie s-au reprofilat pe schimbat uleiul.

Acul aflat intre jumatate si cea de-a treia linie indica o situatie financiara buna. Omul ala va completa constant benzina si o va tine intotdeauna peste jumatate. Lucreaza intr-o corporatie, isi face reviziile la reprezentanta si isi spala masina atat in exterior, cat si in interior. La pranz comanda mancarea de la restaurant. In weekend iese in club. Are peste 30 de ani si il bate gandul sa faca un copil.

Plinul sau aproape plinul ne fac cunostinta fie cu cineva care nu considera mersul cu masina un lux si pe care scumpirea benzinei il lasa indiferent (adica barosanu', ca sa folosesc termeni pretentiosi), fie cu cineva care pleaca la mare (evident cu inca patru contribuitori in masina, niciodata singur). Situatia in care intalnim o masina cu plinul facut este la fel de rara ca intalnirea unui leopard in savana (cine stie cunoaste). Stii ca e undeva prin preajma, dar nu poti sa o identifici. 

                                                                                                               foto: www.rtv.net

Deci, pentru ca eu stiu ca se termina cu un "deci", numarul masinilor de pe strada este irelevant. Comoditatea si antipatia tot mai mare pentru conditiile sub-umane ale transportului in comun il fac pe roman sa aleaga mersul cu masina. Asta nu inseamna ca are bani. Dar, stie sa mai taie cate un pachet de tigari, cate o bere si cativa cremwursti din portia de zi cu zi ca sa mai puna niste combustibil

Adevaratul indicator al bunastarii este acul de la benzina! Acestea fiind spuse, va urez sa conduceti cu atentie si sa va pastrati calmul! Acul nu se misca in sus decat daca mai puneti niste gaz / benzina / motorina.

marți, 26 februarie 2013

Carrefour Unirii. Rusinica!

Acum cativa ani le-am dedicat un articol frumos celor de la clinicile Medlife. A avut un oarecare succes, daca tinem cont ca, la un moment dat, era al treilea link dat de Google cand cautai Medlife. Acum le-a venit randul celor de la Carrefour. Mai exact, Carrefour Unirea.

 Haideti sa va descriu o experienta completa de cumparaturi!

Primul pas: Intrarea in magazin. Primul impact: pute!! De cum treci de usa de la intrare, te loveste un miros puternic de lactate expirate, mucegai si legume stricate. Mai pe scurt, miroase a acru!

Pasul doi: Vrei sa iti iei un cos de cumparaturi. E jegos! Este ud, are insertii negre de murdarie si, daca ai noroc, este si lipicios. Si, cel mai probabil, manerul de care il tragi este uzat. Deci, atentia pe care ar trebui sa o oferi listei de achizitii se va duce in directia manevrarii cosului. Daca ai noroc, s-ar putea sa nu lovesti pe nimeni peste picioare sau sa nu se verse cumparaturile. Evident, ouale vor fi intotdeauna primele care vor cadea, din moment ce vor fi puse la suprafata. De mentionat ca majoritatea cosurilor au cateva bucati de plastic lipsa, asa ca ai putea sa mai scapi pe drumul spre casa cateva produse ceva mai mici.

Pasul trei: Cumperi legume. Sau cel putin vrei sa faci asta. Primul raion care te intampina la intrarea in Carrefour Unirea este standul de legume si de fructe. Cu avant muncitoresc te indrepti catre cosurile pline sa bifezi ce iti trebuie pentru o ciorba sau o salata. Ghinion! Toate produsele sunt lasate atat de mult la vanzare incat ajung sa se strice iremediabil chiar in ochii cumparatorilor. Din trei lazi de ceapa, cu greu vei gasi trei, patru bucati de bagat in punga. Asta este doar un exemplu, dar situatia este valabila pentru majoritatea legumelor si fructelor oferite spre vanzare (ca sa nu zica noii mei prieteni de la Carrefour ca m-am dat cu concurenta, tin sa mentionez ca intalnim aceeasi situatie si la Mega Image, doar ca, acolo, produsele sunt putin mai cosmetizate). Nesimtire, auto-suficienta si goana dupa profit! Carrefour, rusinica! (Hmm... Sa zic? Sa nu zic? Hai ca zic!! Acum doua zile, cu vreo 10 minute inainte ca magazinul sa se inchida, la raionul de fructe, o angajata "culegea" cu deosebita grija etichetele de pe caserolele cu ananas fresh. Nu vreau sa merg mai departe cu rationamentul. Ma gandesc ca a doua zi le punea la loc pe aceleasi pentru ca deja stia pe dinafara gramajele si datele de expirare, nu?)

Pasul 4: Frigiderele de carne. Alea cu auto-servire. Put si ele! Mai putin, intr-adevar. Si gasesti, deseori, produse cu cate 3 etichete lipite una peste cealalta. Probabil ca este din cauza ieftinirii respectivului produs, dar unii ar putea interpreta ca, de fapt, informatia schimbata de pe eticheta este cea a termenului de valabilitate. Si, oricum, chiar daca ar fi vorba de reduceri de pret, cat trebuie sa stea un produs pe raft pentru a intra sub politica reducerilor? (Alta faza pe care mi-am amintit-o: cei care te servesc la raionul de carne iti pun produsul in punga. Faptul ca mai nimeresc si pe langa si ca iti murdaresti restul cumparaturilor cu niste carnita tocata de vita nu mai conteaza. Ideea e ca procedura este executata, intr-o frumoasa mimare a normelor de igiena, cu manusi pe mana. Dar, cel care transeaza carnea si o incarca in caserole, foloseste mainile goale - am vazut eu. Rezultatul este acelasi. Oricum cineva atinge carnea cu propria-i piele data cu crema de galbenele pentru cine stie ce iritatie pe fond nervos. Asa ca, de ce efortul cu manusile?)

Pasul 5: Vrei oua? Ghinion! Sunt sparte. Aproape in fiecare carton exista cate unul sau doua oua cu coaja traumatizata.

Pasul 6: Apa/suc. Cu grija, ca s-ar putea sa te uzi. Sau sa te lipesti de cutia de suc. Deseori mi s-a intamplat sa vad cutiile de suc prafuite. Probabil ca sunt pretentios...

Pasul 7: Angajatii. Se cearta intre ei sau fac glume demne de cel mai necalificat muncitor de pe santier. Daca le ceri ajutorul exista o sansa mare sa nu stie sa iti raspunda, sa faca misto de tine sau sa dispara sub pretextul ca trebuie sa caute pe cineva care stie mai bine. Si sa nu se mai intoarca. Multi dintre lucratori au uniformele murdare. Da' murdare, frate! Pe scurt, zero respect pentru clienti!

Pasul 8: Igiena. Magazinul este murdar. Eu inteleg ca dimensiunile mari fac dificila mentinerea curateniei, dar pentru un loc unde se comercializeaza produse alimentare, este indispensabila!!

Ar mai fi cativa pasi, dar prefer sa ma opresc aici. Cred ca, deja, le-am dat destule teme de gandire celor care au grija de destinul magazinului. Bafta intru rezolvarea lor!

Pe scurt. Nu as fi vrut sa scriu articolul asta. Nu imi sta in fire sa arat cu degetul. Dar, mi-a ajuns.

P.S.: O data la cateva zeci de minute se aude in difuzoarele magazinului o voce suava care spune cat de importanta este parerea clientilor pentru Carrefour. Aceeasi voce ii invita la Relatii Clienti pe toti cei care vor sa isi spuna parerea despre magazin. Acolo se inscriu pentru a fi chemati ulterior la o intalnire unde sa isi livreze feedback-ul. Am incercat sa fac si eu asta. Inainte sa scriu articolul asta. Dar, se pare ca, din nou, lucrurile sunt facute tot de mantuiala. Sau, poate ca motivul pentru care nu m-a contactat nimeni este ca feedback-ul partial pe care a trebuit sa il scriu pe fisa de inscriere nu era tocmai ce asteptau ei. Asa ca am ales sa imi spun pasul aici. Unde nu ma aude doar un angajat platit de Carrefour sa ma minta frumos ca parerea mea chiar conteaza si ca vor lua masurile necesare pentru a indrepta toate minusurile magazinului. Aici ma "aud" cateva zeci de oameni, care se pot transforma in cateva sute, care se pot transforma in cateva mii, etc... Si atunci Carrefour Unirii are o problema... Pe care trebuie sa o rezolve.


joi, 21 februarie 2013

IPhone 4 vs. scara 2, etajul 8

Viata unui roman de rand sta sub semnul unor paradoxuri. Iar, unul din aceste paradoxuri este raportul dintre ceea ce vrea sa para si ceea ce este de fapt. Telefonul, masina, hainele si replicile smecheresti fac parte din arsenalul celui care vrea sa fie. Creditul expirat, parcarea gratuita cautata indelung, chiar si cu pretul intarzierilor, outlet-ul din care este cumparata cureaua Armani si dezacordul dintre subiect si predicat fac parte din dotarea celui care este de fapt.

Aceasta discrepanta dintre realitatea existenta si realitatea inventata este rezultatul unui proces indelungat. Promovarea pe toate canalele a personajelor controversate ajunse in varful piramidei sociale dupa ce au apelat la trucuri care le-au permis sa sara toate treptele din cativa pasi, exemplul celor care, pentru ca au bani si relatii, scapa din orice clinci pe care il au cu legea, dar si raspandirea ideii de a face bani cu minimum de efort, toate acestea au dus la starea alarmanta in care se afla Romania in 2013. Frustrarile acumulate intr-o societate in care valoarea este data de grosimea portofelului si de agresivitatea celui mai smecher se revarsa in randul oamenilor de rand. Apar, astfel, fenomene ca Micutzu' din colt (evident ca Micutzu' este doar o porecla oximoron data unui animal de vreo 130 de kg), Micutz' care nu stie din ce traieste sau ce mananca, dar care poseda un IPhone 4 si un BMW la scara. Acest Micutz' certat cu limba romana nu este multumit cu pozitia lui pe scara sociala si incearca sa-si pacaleasca statutul prin imprumutarea unor modele de comportament si de lifestyle din randul personajelor mentionate mai sus. Micutzu' nostru uita ca sta la etajul 8 intr-un bloc comunist, ca BMW-ul este cumparat putin lovit si cu 300.000 de km la bord sau ca IPhone'u este luat la combinatie. Nu-i pasa ca duminica, atunci cand va iesi in oras la Unirea ca sa bea o cafea, isi va lasa masina pe o strada din spate ca sa nu plateasca 5 RON pe parcare, desi strada este plina, iar parcarea goala. Ca trage toata noaptea de doua beri intr-un club de fite. Ca prefera sa isi bilet la OrangeFilm si sa stea la 10 cozi de 50 de metri, in loc sa mearga intr-o seara mai libera, dar cu bilet intreg. Romanul nostru Micutz' pozeaza in ceea ce nu este, fascinat fiind de luxul absolut nesimtit si nejustificat in care se scalda o Romanie rezervata numai unora, putini la numar. Micutzu' vrea si el acolo, dar nu asa oricum, ci imediat, fara efort si fara un minim de educatie.

Romania face tot mai multi pasi catre buza unei prapastii de ignoranta care se intinde fara speranta, amenintand sa o inghita. Romanii nu inteleg ca singura lor sansa de scapare sta in redescoperirea adevaratelor valori si modele de comportament. Banii nu sunt o conditie sine qua non. Dar bunul-simt este.

Nota: Micutzu' este un personaj inventat. Am ales aceasta porecla pentru a sublinia micimea personajului, in contrast cu ceea ce vrea sa para.

cautati cu incredere

Custom Search