luni, 4 august 2014

Taxi, du-ma unde vrei (dar nu-mi cere mai multi lei... decat face)

Povestea taximetristului bucurestean face parte din categoria legendelor populare care isi schimba incontinuu forma in urma adaugirilor fiecarui narator in parte. M-am gandit deseori, insa, cum ar fi sa privim toata povestea asta din celalalt punct de vedere. Nu de pe scaunul mortului (care, intr-un taxi bucurestean, devine o expresie tot mai plauzibila si ancorata in realitate), ci de pe cel al soferului profesionist.




 Viteza. Intr-o capitala in care toti sa plang de lentoarea transportului public, taxiurile vin sa raspunda nevoii de eficientizare a timpului. Asadar, daca vreti sa va deplasati repede trebuie, bineinteles, sa va asumati riscurile aferente (cu totii ne simtim usor emotionati in avionul care merge cu 700 de km/h la 10.000 m altitudine, dar nu ne dam la o parte din fata luxului de a economisi timp). Altfel, nu va ramane decat sa urcati in tramvai si sa stati jumatate de ora numai la Lizeanu.

 Regulile de circulatie. Inaintasi mai destepti decat noi au inventat reguli de care tinem cont si acum; una este ca nu exista reguli / regulile sunt facute pentru a fi incalcate. E lege! O zicala autentic neromaneasca care ni se potriveste ca o manusa. Taximetristilor, de asemenea. Deci, q.e.d. (pentru cine nu stie, asta inseamna "m-ai inteles?!" in latina)
Off-topic: Mie, personal, cel mai mult imi place vorba cu capra vecinului. 
On-topic: Si, pana la urma, ce atatea reguli de circulatie?! Noi suntem romani, vorba cantecului.

 Icoanele din parbriz. Merg perfect cu crucile de aur de la gat si cu wunderbaum-urile cu iz de tamaie luate de la spalatoria din colt. Si, pana la urma, cine suntem noi sa le negam cetatenilor taximetristi dreptul garantat de lege de practicare a propriei religii?! Chiar daca asta inseamna lipirea pe parbriz a unei iconite... doua... trei... patru... cinci... suma de n elemente luate cate k... 

 Mirosul. E un fel de cocktail intre Acqua di Gio luat la combinatie, miros de tigari si wunderbaum-ul de tamaie. In cazul fericit. Daca dom' taximetrist are o problema cu apa si sapunul sau cu transpiratia in exces, s-ar putea sa ai si tu o problema la randul tau cu parul din nas. Una peste alta, e bine ca aerul conditionat ramane un fel de fata Morgana - il vezi pe toate masinile, dar nu te bucuri niciodata de el -, iar geamurile sunt larg deschise. Din nou, taximetristul stie ca mirosurile artificiale provoaca alergii, iar aerul conditionat, migrene.  

 Discursul. Aici, lucrurile difera de la om la om. Fiecare vrea sa te faca sa te simti bine in masina lui. Unii iti povestesc despre cum au tras la m*** in spatele Intercontinentalului sau in padurea Baneasa, altii iti spun bancuri (de ex., auzit in taxi: "Cum se sterge la cur Adrian Copilu' Minune? Raspuns: O ia la fuga prin iarba"), altii iti vorbesc despre politica - isi aleg o parte a baricadei, iar tu trebuie sa fii neaparat de acord cu ei -, cam toti se lauda cu vreo clienta impresionata de talentele lor, care a sfarsit tot in padure la Baneasa; alte subiecte ar mai fi problemele cu soacra, divorturile, interlopii, munca in Spania, viata la tara, strainii tepuiti, etc. 

 Manelele. Wunderbaum-ul isi face treaba, masina sfideaza orice regula de circulatie si ruleaza cu viteza gandului spre destinatia indicata de tine, totul este ca la carte. Dar, poate te plictisesti. In momentul ala intervine talentul taximetristului de a-l face pe client sa se simta bine si, intre doua flegme indreptate spre niste fraieri care i-au taiat fata, porneste muzica pentru satisfactia ta: baga cea mai hot manea a momentului si e convins ca vrei sa o dea tare, tare, tot mai tare. Cumva, iti citeste gandurile. Si o da tare... Acum, totul este perfect!

 Lungimea curselor. Amabilitatea taximetristului creste direct proportional cu distanta parcursa. Maimutica isi face treaba si pluseaza pe taxometru, kilometrii se tot duc, iar tie iti sar banii din buzunar; si nu de fericire. Asta daca mergem pe ceas. Dar, daca este noapte, weekend si Centrul Vechi, ceasul devine un accesoriu dragut si luminat, si atat. De data asta, creierul taximetristului functioneaza, deopotriva, si pe post de ceas si pe post de calculator: el va calcula cu precizia zecimala a lui Rain Man, iar o cursa spre oriunde va costa minim 50 de lei. Este de inteles: nu trebuie sa lasam masinile sa ne faca pemanent treaba. Exista pericolul unei apocalipse a robotilor, momentul ala zero cand masinile vor prelua controlul, iar oamenii vor deveni niste animale crescute doar pentru energia care va alimenta clasa conducatorilor din metal. Taximetristii stiu asta - au vazut in Matrix si in Terminator. 

In final, le cer scuze pentru acest articol tuturor taximetristilor de bun-simt, cei pentru care satisfactia si siguranta clientului chiar sunt pe primul loc, cei care dau drumul aerului conditionat pe calduri de 40 de grade Celsius, cei care asculta un radio civilizat si discuta la fel de civilizat pe alte subiecte decat cele mentionate mai sus! 

Un comentariu:

tataia spunea...

Mda....nici un comentariu pina acum. Se vede cit se poate de clar cit de interesant este blogul tau. Acum toata lumea crede ca are ceva de spus, ca este deosebit de interesant ce are el de spus si ca eventual in acest fel poate deveni vedeta peste noapte....ca poate avea sute de mii de followeri sau cum se spune. Iti spun eu. Nu ai nimic interesant de spus. Vorbesti din perspectiva unui om care nu a avut si nu a condus masina niciodata. Si cu toate astea crezi ca faci parte din specia bipeda doar pentru ca ai blog, ai smartphone, asculti muzica sau urmaresti filme la acesta in metrou si esti angajat intr-o multinationala, eventual ca programator. Iti spun eu! Daca nu ai si nu conduci masina nu faci parte din specia bipeda! Dar poti fi muncotor pe santier...si ala e mai "evoluat" ca tine daca CONDUCE! Ceea ce tu nu faci! De unde si pina unde taximetristul este "proefsionist"? Taximetristul are doar categoria B...cei mai multi nu sint cu absolut nimic mai buni la volan decit "amatorii". Adevaratii preofesionisti sint aia care fac comunitatea pe TIR, care au atestate de marfuri periculoase si/sau transporturi agabaritice, etc, etc. Aceia sint PROFESIONISTI, nu "profesionisiti". Iar un B de "amator" tot omul este DATOR sa aiba!

cautati cu incredere

Custom Search