marți, 2 decembrie 2014

La capatul lumii cu Alexandra Usurelu

Vinerea trecuta am mers la prima auditie a albumului "La capatul lumii" al Alexandrei Usurelu. Evenimentul s-a tinut la Casa Margarit si a adunat laolalta mai multi bloggeri din sfera muzicala.

Nu o sa va vorbesc despre eveniment, care, in opinia mea, a fost unul reusit. Pe cat de cosy, pe atat de original; de fapt, asa cum este si muzica artistei.
Nici nu o sa iau fiecare piesa in parte la analizat / comentat / laudat. Asta ramane sa faca fiecare om care va asculta albumul. El, singur, isi va alege piesele preferate sau cele peste care va sari (desi, sincer, nu cred in posibilitatea celei de-a doua variante).
Nu o sa va spun ca grafica albumului arata foarte bine, iar cineva chiar a pictat toate imaginile si a incercat sa surprinda esenta fiecarei melodii in parte.


In schimb, o sa vorbesc despre starea pe care ti-o transmite muzica Alexandrei Usurelu si a celui care o construieste instrument cu instrument, nota cu nota, Bobby Stoica. Iar, starea este una de liniste. Intr-o lume care se grabeste tot mai mult, care este mult prea ancorata in realitate si a uitat ca visarea este si ea parte dintr-o zi, albumul "La capatul lumii" vine sa ne linisteasca putin. Ne amorteste intr-un fotoliu, poate cu o tigara intr-o mana si cu un pahar de cognac in cealalta si ne lasa sa calatorim cu ochii mintii printr-o lume fara granite, o lume care traieste in pace si care foloseste armonia, nu non-sensul, ca sa se exprime.

Fiecare cantec luat individual este un condiment care construieste, alaturi de celelalte, aroma albumului, una rupta din cele mai exotice locuri de pe Pamant. Nu vreau sa laud prea mult, cu toate ca deja am cazut in pacatul subiectivismului; dar, cine nu face asta de fiecare data cand ii place un lucru si il recomanda si altora?


Concluzia: eu, un artist care a ales de ceva timp calea deloc mai usoara, dar mai plina de sclipici a mainstream-ului, apreciez cu atat mai mult determinarea de a face arta si de a transmite mesaje complexe pe toate nivelurile in speranta ca, la fiecare eveniment din viata ta, se va mai adauga un fan pe lista. Si ca, usor, usor, vocea ta nu va trebui sa fie neaparat la radio sau la TV, la ore de maxima audienta, ca sa se faca auzita. Iar, atunci, vei avea forta unui grup de fani care nu vor mai pleca niciodata de langa tine. Dupa multa munca asidua, Alexandra si Bobby au acea forta. Iar, drumul lor de-abia incepe cu acest prim album. Si probabil ca se va termina undeva departe, "La capatul lumii".

Multa bafta, Alexandra si Bobby! Si cat mai multa putere si inspiratie!

Niciun comentariu:

cautati cu incredere

Custom Search